Tobele si terapia prin muzica

Sindromul Tourette poate fi considerat ca si Parkinson o tulburare motorie ce presupune mai multe lucruri. E impulsiv, productiv, spre deosebire de Parkinson. Uneori productivitatea se limiteaza mai mult sau mai putin la producerea de ticuri simple sau repetitive, miscari fixe. La unii pacienti poate lua o forma complexa, incredibila, care se remarca prin imitatie, glume, animatie, inventii si asocieri neasteptate si uneori suprarealiste.

muzicofilia

Cand o persoana cu sindromul Tourette devine muzician profesionist pot aparea interactiuni extraordinare si creative. Ray G. era fascinat de jazz si la sfarsit de saptamana canta ca baterist intr-o formatie. Era remarcat pentru solourile bruste, haotice care incepeau de multe ori dintr-un tic convulsiv care insa putea declansa o cascada de ritm rapid,inventiv si complex.

Jazzul sau rockul, care au ritmuri intense si lasa frau liber improvizatiei, sunt cele mai atractive genuri pentru persoanele talentate care sufera de sindromul Tourette.

David Aldridge,baterist de jazz profesionist, a explorat subiectul in autobiografia lui:
„De la 6 ani am inceput sa bat toba pe ritmul masinilor, urmand ritmul, curgand cu el pana cand mi se revarsa in urechi. Ritmul si sindromul Tourette au ramas strans legate din ziua cand mi-am dat seama ca batand darabana pe masa imi puteam masca spasmele muschilor mainii piciorului si gatului. Prin noul subterfugiu am reusit chiar sa-mi canalizez energia necontrolata intr-un curs ordonat.”
Aldridge se folosea adesea de muzica, atat ca sa-si mascheze ticurile cat si ca sa le canalizeze energia pozitiva.

Atractiile,bucuriile si beneficiile terapeutice ale percutiei si ale cercurilor de percutie sunt bine-cunoscute in comunitatea Tourette. Am luat parte recent la un cerc de percutie la New York, organizat de Matt Giordano, un baterist talentat cu sindromul Tourette in forma severa .Cand nu se concentreaza si nu se implica in nimic, Matt e stapanit de ticuri incontinuu – de fapt toti cei prezenti acolo pareau sa aiba ticuri, fiecare pe ritmul lui. Observam adevarate eruptii de ticuri, contagiuni ce se propagau printre cei peste 30 de participanti – dar o data ce au inceput sa cante sub conducerea lui Matt, toate ticurile au disparut in cateva secunde. S-au sincronizat dintr-odata, au format un grup, cantand absorbiti de moment, purtati de ritm. Energia, exuberanta motorie, vioiciunea si inventivitatea tipice sindromului Tourette erau exploatate creativ si exprimate prin muzica. Aici muzica avea un dublu efect: mai intai reconfigura activitatea cerebrala si le oferea calm si concentrare celor care erau de multe ori distrasi sau jenati de ticuri si impulsuri continue, apoi crea o legatura muzicala si sociala cu ceilalti, astfel incat ceea ce incepuse ca un amestec de indivizi izolati, multi dintre ei suferinzi sau timizi, a devenit aproape instantaneu un grup solid cu un singur scop – o adevarata orchestra de percutie sub bagheta lui Matt.

Oliver Sacks – Muzicofilia
Povestiri despre muzica si creier

Acest articol a fost publicat în Diverse. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>