John Densmore

johndensmore

John Densmore a fost tobosarul formatiei The Doors intre 1965 – 1973 (cand formatia s-a destramat). Cariera sa de tobosar se impleteste in mare masura cu perioada de viata a formatiei, activitatea sa ulterioare orientandu-se spre alte domenii artistice. Intr-un interviu spunea ca pentru multi muzicieni, odata ce au atins o culme a succesului asa cum i s-a intamplat lui cu The Doors, este foarte usor sa decada si sa nu se mai regaseasca. De aceea Densmore a schimbat directia dupa 1973, indreptandu-se catre actorie si scris, si implicandu-se in proiecte muzicale ca tobosar intr-o masura destul de redusa.

397350thedoorsNascut in 1944, a fost recrutat in 1965 in The Doors impreuna cu chitaristul Robby Krieger din Psychedelic Rangers. La un moment dat, Densmore a parasit formatia din cauza comportamentului distructiv al lui Jim Morrison, dar a revenit a doua zi. Aceleasi probleme au dus la sugestiile sale de a intrerupe unele turnee, cat si la decizia din 1970 a formatiei de a nu mai avea reprezentatii live. Formatia a avut un succes rasunator atat datorita lui Morrison, cat si pentru ca ceilalti membri erau muzicieni foarte talentati, iar stilul lor a explorat tendinte diferite de cele caracteristice perioadei hippie in care formatia a existat. Densmore a contribuit la repertoriul formatiei si prin compozitii proprii, de exemplu cunoscutul ‘Riders on the Storm’.

Stilul

Ca influente, Densmore a avut multe de invatat in primii ani, in fanfara liceului, si diverse alte grupuri mici – pe de o parte rigiditatea ritmurilor militare, pe de alta parte experienta de a canta intr-un ansamblu mai mult sau mai putin numeros, cu membrii de diferite varste.

Tehnica lui Densmore pune mai mult accent pe folosirea mainilor decat pe picioare. John apartine vechii scoli jazz si be-bop, si la fel ca Mitch Mitchell, calitatea principala consta in rapiditatea mainilor.

Cu toate ca Densmore a fost probabil cel mai putin vizibil membru in The Doors, una dintre calitatile sale era de a face schimburi si devieri subtile de ritm de la cel principal al melodiei rock, de unde si sunetul unic obtinut de The Doors.
The Doors nu a avut un basist oficial in componenta, si desi pe inregistrari era folosit si acest instrument, aproape niciodata nu l-au folosit in spectacolele live. Din aceasta cauza, Densmore prefera stilul clar, care a strans laolalta idei din genuri ca blues, pop, jazz, muzica clasica si latino, orientala si africana. Este una dintre inovatiile care il face pe Densmore atat de apreciat, in ciuda perioadei scurte de activitate in cadrul unui grup cunoscut.

Densmore are unul dintre cele mai recognoscibile sunete pe ride din rockul clasic (‘L.A. Woman’, ‘Riders On the Storm’).

Are si un stil caracteristic de a tine ritmul, care nu este intotdeauna egal, de exemplu pe ‘Love Her Madly’, ‘L.A. Woman’ unde exista shiftari de tempo.

Se mai discuta uneori si despre tendinta latino a lui Densmore. Este vorba de ritmurile pe bell, iar stanga pe toba mica si tomuri, folosite de Densmore de la primul album pana la “Ship Of Fools” de pe ‘Morrison Hotel’ si ‘L.A. Woman’.

John+Densmore++2

Alte exemple ale personalitatii lui Densmore in melodiile The Doors:

– ‘The End’ , de pe albumul ‘The Doors’
Inca de la initialul sunet obsesiv de cinel, tobele domina mare pare din cele 12 minute ale melodiei, cu toate implicatiile sale emotionale date de versurile Oedipiene scrise de Morrison. Densmore sparge linistea in cateva puncte ale melodiei cu breakuri si roll-uri explozive si nesteptate.

– ‘Moonlight Drive’, de pe albumul ‘Strange Days’
Melodia demonstreaza capacitatea lui Densmore de a se integra orchestral cu formatia. A folosit patrimi pe premier, cat si buzz rolls. John oscileaza intre acestea si ritm subtil stil R&B, cu influente clare ale anilor 60.

– ‘When the Music’s Over’, de pe ‘Strange Days’
Melodia e un fel de urmare la “The End” din punct de vedere al soundului si scoate in evidenta la Densmore singlestroke roll-ul cat si capacitatea de a canta intr-o piesa muzicala foarte incet, dar si foarte tare.

– ‘Wintertime Love’, de pe albumul ‘Waiting for the Sun’
E unul dintre cele mai scurte cantece The Doors, dar e plina de inspiratie pop din punct de vedere al ritmurilor.

– ‘Touch Me’, de pe albumul ‘Soft Parade’
Densmore foloseste aici unul dintre ritmurile sale patentate pentru tomuri.

– ‘The Soft Parade’, de pe albumul ‘The Soft Parade’
Cu toate ca versurile lui Morrison par sa atraga toata atentia, Densmore foloseste in melodia aceasta o serie intreaga de lovituri pe fus, ritmuri tribale pe tomuri, sunet de perii, etc.

– ‘Peace Frog’, de pe albumul ‘Morrison Hotel’
Este o bucata muzicala deosebita a lui Densmore impreuna cu chitaristul Krieger.

Dupa The Doors, Densmore s-a reorientat in multiple directii. A facut filme, piese de teatru, si a scris o auto-biografie de succes ‘Riders on the Storm: My Life with Jim Morrison and the Doors’(1990). Ca tobosar a mai avut cateva proiecte, inclusiv 2 albume cu fostii membri Doors, Krieger si Manzarek.

Influente: Elvin Jones

Setul de tobe

Primul sau set a fost insa unul Gretch, urmat de Ludwig pentru multi ani. In prezent foloseste o combinatie dintre un set Pearl si un premier Ludwig.
Isi tine tobele netensionate si a afirmat ca prefera sunetul fetzelor de toba uzate, fara fetze de rezonanta. De exemplu, in ‘Hello, I love you’, se aude ca fata de toba are o anumita personalitate data de uzura.

Cu The Doors a scos albumele:

* 1967 – The Doors
* 1967 – Strange Days
* 1968 – Waiting for the Sun
* 1969 – The Soft Parade
* 1970 – Morrison Hotel
* 1971 – L.A. Woman
* 1971 – Other Voices
* 1972 – Full Circle
cat si ‘Absolutely Live’ (1970) si postum ‘An American Prayer’ (1978).

 

Acest articol a fost publicat în Hall of fame, John Densmore. Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>