Vinnie Colaiuta

vinniecolaiuta

Experimentat in multe stiluri de muzica si omniprezent, deseori citat ca unul din cei mai mare tobosari ai zilelor noastre, Vinnie Colaiuta a frapat publicul decenii intregi prin abilitate tehnica. Este imposibil de catalogat ca apartinand doar unui anumit stil de cantat. Vinnie poate canta pop, jazz, fusion, rock, R&B si acest lucru i-a permis sa jongleze pe scena muzicala, de la Megadeth la Joni Mitchell si la Herbie Hancock.

Continuarea

Publicat în Hall of fame, Vinnie Colaiuta | Lasă un comentariu

Benny Greb

100608_benny-greb_live_03

Benny Greb, nascut in 1980 in Germania, este un tobosar si clinician prolific.
Primul set de tobe l-a avut la 6 ani, iar lectiile le-a inceput la 12 ani. A studiat la scolile din Dinkelsbuhl si apoi Hamburg.
In prezent, preda tobe in Mannheim, la Popakademie, cat si intr-o tabara de tobe din Bayerische Musikacademie Hammelburg.
Benny Greb a sustinut un set 8 sesiuni de ‘drum clinics’ in septembrie 2010 in USA si Canada la cativa dintre dealerii de cinele Meinl si tobe Sonor.

In 2010 a fost invitat la festivalul Modern Drummer:

A participat in mod repetat la Meinl Festival:

Greb a devenit mai cunoscut in 2009, odata cu aparitia DVDului scos cu Hudson Music The Language of Drumming. Greb prezinta un sistem revolutionar format din 24 de ‘litere’, fiecare reprezentand o combinatie de batai la tobe. Prin combinatii binare si ternare arata cum se pot dezvolta sincronizare, tehnica, control dinamic si viteza. Reuseste astfel sa acopere chiar si traditionalele rudimente, tehnici de maini si picoare. Porneste de la exercitii simple bazate pe acest alfabet propriu, si formeaza ‘cuvinte’ (fraze ritmice) si ‘sintaxa’ (propozitii, vocabular) aplicate pe intregul set de tobe.

greb-language-drumming-dvd

Colaborari:

rock cu Stoppok si The Ron Spielman Trio

jazz cu Benny Greb Brass Band si Sabri Tulug Tirpan

funk cu Jerobeam

- punk acustic cu Strom & Wasser, Christian von Richthofen (impreuna folosesc o masina ca instrument de percutie)

– o combinatie de teatru, a capella si percutie cu AutoAuto Spezial

autoauto

Greb este endorser pentru Sonor, Meinl, Remo si Pro-Mark. Impreuna cu Meinl a contribuit la proiectarea Filter X Trash Hat, a 12″ splash 14″ china cu functie de fus cu sunet trashy. Tot cu ajutorul lui s-a creat si Byzance Vintage Sand Ride, un cinel cu sunet sec, cu varful cu fata superioara lustruita cu nisip . De curand a dezvoltat si Byzance Vintage Sand Hats, o serie de fusuri cu constructie similara ride-ului pomenit.

248921 237858

Set de tobe

set_2009

Sonor SQ2 Vintage Beech cu finisare „White Pearl”
13×6.5″ & 12×5″ premier
10×8″ Rack Tom
14×14″ cazan
16×16″ cazan
22×17.5″ toba mare

Cinele
14″ Byzance Vintage Sand Hats
20″ Byzance Vintage Sand Ride
18″ Byzance Extra Dry Crash
18″ Byzance Jazz Extra Thin Crash
8″ Byzance Traditional Thin Splash
12″/14″ Generation X Trash Hat
22″ Jazz ride subtire (folosit pe post de crash)

Fete de tobe
Premiere: Remo Ambassador Coated pe fata de bataie, Remo Ambassador Hazy pe fata de rezonanta
Tom-uri: Remo Emperor/ambassador Coated pe fata de bataie , Remo Ambassador Coated pe fata de rezonanta
Toba mare: Powerstroke 3 Clear pe fata de bataie, fete Drumsigns.com pe fata de rezonanta

Greb foloseste hardware Sonor 600 Series cu pedale Giant Step, Bongo, Shaker si Cowbell Meinl, si bete Pro-Mark cu semnatura Benny Greb

Discografie
– JEROBEAM Confidential Breakfast (2004)
– STROM und WASSER Spielt keine Rolle (2005)
– BENNY GREB Grebfruit (2005)
– STROM und WASSER Gossenhauer (2006)
– Poetry Club goldene zeit (2007)
– STROM und WASSER Farbengeil (2007)
– RON SPIELMAN TRIO Absolutely Live(2008)
– STOPPOK Sensationsstrom (2008)
– JEROBEAM How one becomes what one is (2008)
– STOPPOK auf zeche CD+DVD (2009)
– The Language of Drumming – DVD (2009)
– Strom und Wasser Emotionsdesign (2009)
– Benny Greb Brassband (2009)
– 3erGezimmeR Debut-Album (2009)
– The Burhorn – Beauty of the Beast ( 2010 )
– Modern Drummer Festival DVD ( 2010 )

3ergezimmerron

 

Publicat în Benny Greb, Hall of fame | Lasă un comentariu

Bernard „Pretty” Purdie

PROBP5BERNARD PURDIE s-a nascut in data de 11 iunie 1939 in orasul Elkton, statul Maryland, fiind al unsprezecelea din cei cincisprezece copii ai familiei sale. Purdie a inceput deja de la varsta de 6 ani sa bata la tobe ritmuri pe diverse echipamente impovizate. La varsta de 14 ani el si-a cumparat primul sau set de tobe real si a devenit totodata principalul sustinator financiar al familiei – castigand bani cu trupele country si de carnaval. Aceasta “scolarizare” i-a ingaduit lui Purdie sa simta stilul sau in aproape orice gen de muzica “pentru ca trebuia sa ajung sa cunosc toate stilurile si nu mi-a fost niciodata teama sa incerc ceva nou”.

Purdie s-a mutat la New York in 1960 dupa terminarea liceului si a cantat impreuna cu (printre altii) Lonnie Youngblood, inainte de a lansa primul sau hit cu King Curtis. Aceasta a condus la colaborarea sa cu Aretha Franklin in 1970 – ceea ce a constituit inceputul unei cariere de neegalat. De atunci, Purdie a fost un invitat permanent in studiourile starurilor muzicii Jazz, Soul si Rock, lucrand impreuna cu Paul Butterfield si, de asemenea, cu Larry Coryell, Miles Davis, Hall & Oates, Al Kooper, Herbie Mann, Todd Rundgren and Cat Stevens, timp in care isi producea propriile albume solo lansate sub propriul nume.

La care dintre muzicieni Aretha Franklin a tinut in mod categoric sa NU lipseasca la momentul inregistrarii celui mai inspirat dintre albumele ei la inceputul anilor ’70? Cine a asigurat ritmul pentru „Aja” a lui Steely Dan si pentru cine Isaac Hayes, Donny Hathaway, B.B. King, „Dulcele” Lou Donaldson, Joe Cocker si Hank Crawford au rezervat scaunul din spatele setului de tobe? Lista nu este completa si nici nu trebuie sa fie, pentru ca niciun alt tobosar din ultimii treizeci de ani nu a vazut interiorul unui studio de inregistrari atat de des ca si Bernard „Pretty” Purdie. Muzicianul in varsta de 57 ani, originar din Elkton, statul Maryland a cantat la tobe in peste 3000 de albume pana in prezent.

Aceasta lista scurta atesta in orice caz calitatile unice pe care le detine Perdie. Colegii descriu stilul tobosarului ca fiind “cel mai funky ritm soul” din domeniu si fara doar si poate niciodata nu si-a limitat talentele la a canta numai jazz, ci mai degraba cu multa consecventa a cercetat permanent experiente noi muzicale dincolo de orice limite ale muzicii. A tinut sesiuni musicale cu Rolling Stones, James Brown si Tom Jones cu aceeasi usurinta si a demontrat ca – cu toata atentia lui de a canta cu precizie – termenul „groove” cu certitudine nu lipseste din vocabularul sau. Acest lucru este cu siguranta motivul pentru care ritmurile sale au aparut ca „sample-uri” pe aproape fiecare album de „Acid Jazz” aparute in ultimii ani – noul gen muzical care a reusit cu succes renasterea genului Soul Jazz. Purdie a adunat la un loc o multime de instrumentisti de valoare si a creat albumul – „Soul To Jazz”, aparut in anul 1997. Acest album cu siguranta ii va ului pe cei care incearca sa ii copieze stilul sau cel putin le va atrage complet atentia. Aceste 13 piese demonstreaza faptul ca pionerul in realizarea acestui amestec hybrid de Jazz, Soul si Funk se afla inca cu multi ani inaintea imitatorilor sai.

„Omul cu un groove de aur” Bernard „Pretty” Purdie introduce stilul “funk” in tot ceea ce canta si suna chiar foarte bine. Acum trei noi inregistrari video “The Most Important Educational Function: BERNARD „PRETTY” PURDIE Volumele 1, 2 & 3” iti permit sa te apropii de omul care a batut la tobe pentru mari artisti ca Aretha Franklin, Steely Dan, Jeff Beck, James Brown si multi altii, transformandu-l intr-unul dintre cei mai populari si influenti tobosari ai tuturor timpurilor. Metoda “ Perdie Shuffle” este legendara, iar “groove-ul” lui este atat de lin incat oricat de mult ar incerca altii, nimeni nu ar putea face ca muzica sa te sensibilizeze asa cum o face Purdie. Nimeni nu il egaleaza pe Maestru.

Filmate live in Japonia la o serie de concerte, intalniri in cluburi si cursuri artistice de perfectionare, aceste inregistrari contin de asemenea sesiuni live de “Q&A: Intrebari si raspunsuri” in care Purdie isi dezvaluie gandurile, ideile si filozofia care au stat la baza performantelor si succesului sau. Acestea nu sunt inregistrari obisnuite.Dar nici Bernard „Pretty” Purdie nu este un tobosar obisnuit si acum aveti ocazia sa simtiti experienta lui mai mult ca niciodata.

Volumul 1

Dand lovitura cu performantele sale din concerte si de club care includ un amestec de un James Brown funky ce cuprinde piese ca Sex Machine, It’s A Man’s World si Cold Sweat inainte de a aluneca spre stilul blues al piesei Back in Love Again, Volumul 1 aduce o privire indeaproape asupra modului in care bataile, loviturile si atingerile usoare ale premierului contribuie la o simtire foarte rafinata si totodata funky. O inregistrare funky, de buna dispozitie, care scoate in evidenta talentul lui Purdie si ale trupei sale formate din muzicieni de clasa mondiala. Funky, intr-adevar!

Volumul 2

Pe scena cu trupa sa, Purdie demonstreaza propria interpretare a stilului latino, alaturi de beat-uri de 12/8 si de celebrul „the Purdie Shuffle” in stilul sau amuzant si funky.

Volumul 3

Volumul 3 este de-a dreptul groovelicious…un ritm care transmite o buna dispozitie este o mare revelatie a efectului pe care Purdie il are asupra muzicii. Purdie canta swing si te face sa te simti chiar bine. Iata ce are de spus trupa sa despre modul de abordare a percutiei pe care Perdie l-a avut inainte de a incepe cu „The Purdie Shuffle”. Priviti cu atentie la modul in care actioneaza toba mare si pedala de la fus… sunt lucruri foarte importante care ar putea fi de folos oricarui tobosar in prestatia sa. Purdie ne aminteste tuturor de faptul ca stilul sau de percutie cuprinde multa munca cu cinelele, iar setup-ul si sound-ul sau sunt totul. Acest volum final este o sursa de inspiratie pentru orice tobosar.

purdie_coverUn fapt controversat din cariera lui Purdie este ”colaborarea” cu trupa Beatles, Purdie fiind cel care a inregistrat multe din piesele Beatles de la inceputul carierei lor.
Mai jos este un pasaj din cartea lui Max Weinberg „The Big Beat”, in care i-a luat un interviu lui Bernard Purdie:

MW: “Ai cantat la tobe pe piesele Beatles?
BP: Da, pe 21 dintre ele.
MW: Iti amintesti pe care?
BP: Ummmhmmm.
MW: Pe care?
BP: Nu pot dezvalui aceasta informatie.
MW: De ce nu vrei sa numesti piesele?
BP: Pentru ca, daca am nevoie ca acea informatie sa imi aduca ceva bani, atunci as avea ce ar fi necesar. Am cantat de asemenea la tobe pe piese ale celor de la Animals, de la Monkees.
MW: Toata lumea stie ca trupa Monkees a fost o trupa fabricata, dar Beatles…
BP: Ringo nu a cantat la tobe niciodata pe nicio piesa.
MW: Ringo nu a cantat la tobe niciodata pe nicio piesa?
BP: Nu pe chestiile de la inceputurile Beatles.

Extras din revista „Gig”, articol intitulat „Bernard Purdie – ADEVARATUL al cincilea Beatle?”

New York – potrivit lui Bernard Purdie, o mare parte a percutiei pentru albumele de la inceputurile Beatles a fost realizata de catre el, si nu de catre Ringo Starr. Purdie este un tobosar bazat pe sesiuni de inregistrari, foarte cunoscut pentru cei sapte ani petrecuti in colaborarea cu Aretha Franklin
„Am dublat percutia pe 21 de piese de pe primele trei albume ale celor de la Beatles”, sustine Purdie. “Mi-au platit o mare suma de bani sa nu vorbesc.”, dar au trecut zece ani, deci “fuck it!”. Cred ca acum pot vorbi despre asta”.
In orice caz nu sunt multi cei care vorbesc despre asta, deloc surprinzator avand in vedere care este miza. S-a luat legatura, prin avocatul sau Bruce Grakal, cu Ringo care „nu doreste sa comenteze”.
Producatorul Beatles – George Martin nu a vrut sa spuna decat „Eu nu am folosit alt tobosar” si nimeni de la Capitol – din trecut sau din prezent- nu stie nimic si nici nu doreste sa vorbeasca despre acest lucru.
„Am fost platit intr-o suma de cinci cifre,” a adaugat Purdie, „si aceasta a fost cea mai mare suma de bani pe care am obtinut-o vreodata in viata mea.”
De fapt au trecut deja 14 ani si jumatate. Purdie i-a spus lui Gig ca in vara anului 1963, cu sase luni inainte de lansarea primului album Beatles in Statele Unite, a fost contactat pentru o sesiune de inregistrari .
„Nu auzisem niciodata de Beatles inainte,” a spus Purdie, „dar managerul lor, Brian Epstein, m-a sunat si m-a dus la studioul de la Capitol de pe Strada 46. Am facut dublajul pe cele 21 de piese in doar noua zile.”

Dupa ce lui Purdie i-a fost platit onorariul de 130$ pe ora, a spus el, „Epstein m-a chemat in biroul lui si mi-a dat cecul suplimentar de cinci cifre” ( cea mai mica suma de cinci cifre ar fi 10.000 $). Am crezut ca ma platesc asa de mult pentru ca le-a placut cum am cantat. Apoi mi-a spus ca eram platit pentru a nu vorbi”.

Purdie spune ca a semnat un „contract”. Il mai detine inca?

„Contractul”, explica el, „a fost cecul pe care l-am semnat si l-am incasat! Pe spatele cecului, era scris „pe litere” ce facusem – „plata pentru serviciile prestate”. Dar nu m-am gandit sa ii fac o fotocopie. Nu insemna nimic pentru mine.”

Spune ca a lucrat pe inregistrari deja terminate. Primele albume ale Beatles deja fusesera lansate in Anglia. Asta ar putea insemna ca originalele din Anglia il au pe Ringo la tobe in timp ce duplicatele lansate in America il au pe Purdie pe cateva piese, pe Ringo pe altele, si, Purdie sugereaza, pe amandoi pe altele.
Nu isi aminteste titlurile anume cu exceptia unului caruia el ii spune „Yeah Yeah Yeah”, care ar fi desigur „She Loves You.”

Desi Bernard Purdie a fost numit ”the endorsement whore” datorita faptului ca a fost imaginea tuturor firmelor mari producatoare de tobe, Purdie foloseste tobe Sonor si cinele Sabian.Interesant este faptul ca Purdie foloseste premiere Superdrum 12 (firma produce premiere cu 12 prinderi, spre deosebire de majoritatea celorlalte firme producatoare care folosesc doar 10 prinderi).
http://www.superdrum12.com/
http://www.sonor.com/
http://www.sabian.com

Publicat în Bernard "Pretty" Purdie, Hall of fame | Lasă un comentariu

Gene Krupa

Gene_Krupa_photo_2

Gene Krupa s-a nascut in Chicago, la 15 ianuarie 1909. A cantat la saxofon in scoala primara, iar la varsta de 11 ani si-a cumparat un set de tobe, deoarece erau cele mai ieftine articole din magazinul cu instrumente muzicale al fratelui sau. Gene intentiona sa devina preot, la indemnurile parintilor lui, extrem de religiosi, insa dorinta de a canta la tobe a fost mai puternica.

Prima trupa in care a cantat s-a numit “The Frivolians” dar acest lucru se intampla doar cand tobosarul principal era indisponibil. In 1923, Gene s-a imprietenit cu “The Austin High Gang”, din care faceau parte multi muzicieni care aveau sa apara pe prima inregistrare a lui Gene: Jimmy McPartland, Jimmy Lannigan, Bud Freeman si Frank Teschemacher. In 1925 Gene a inceput sa studieze percutia cu Roy Knapp, Al Silverman si Ed Straight si a cantat alaturi de Joe Kayser, Thelma Terry si multe trupe comerciale.

Gene si-a definit si dezvoltat propriul stil cantand jazz cu Mezz Mezzrow, Tommy Dorsey, Bix Beiderbecke si Benny Goodman. In acea perioada, influentele lui Gene erau Tubby Hall si Zutty Singleton insa tobosarul care a avut cel mai mare impact asupra lui Gene a fost Baby Dodds. Acesta executa rolls foarte apasat, particularitate observata si in momentele de solo ale lui Gene.

In decembrie 1927 a avut loc prima inregistrare a lui Gene si a ramas in istorie ca primul moment in care un tobosar a folosit toba mare in timpul unei inregistrari.

Gene s-a mutat la New York in 1929 si a fost cooptat de Red Nichols, alaturi de Benny Goodman si Glenn Miller. Gene nu a stiut niciodata sa citesca o partitura si deseori improviza la repetitii. Glen Miller a trebuit sa stea langa el sa-i fredoneze bataile pana cand Gene le-a invatat pe dinafara.

Gene s-a alaturat apoi trupei lui Benny Goodman, cu promisiunea ca aceasta va fi o trupa de jazz adevarata. In ianuarie 1938, la Carnegie Hall din New York, Gene a prezentat primul solo extins din jazz, in “Sing Sing Sing”. Dupa reprezentatia de la Carnegie Hall, tensiunile dintre Gene si Benny au iesit la suprafata. Publicul cerea ca Gene sa aiba rolul principal de fiecare data, insa Benny nu dorea sa iasa din lumina reflectoarelor in favoarea altui membru al trupei.

stringsIn mai 1938, Gene isi formeaza propria orchestra, cu succes imediat – Gene Krupa Orchestra.

 

 

 

 

gkdmbookTot in anul 1938 apare “The Gene Krupa Drum Method” – in prima parte a cartii se combina tehnicile pentru premier cu exercitiile pe intreg setul de tobe iar in a doua parte sunt prezentate partiturile unor piese interpretate de Gene.

 

 

 

 

 

In vara anului 1943 Krupa a fost arestat in San Francisco in timpul unei perchezitii de droguri. A fost acuzat pentru detinere de marijuana si complicitate la un delict minor si a fost condamnat la 90 de zile de inchisoare.
Dupa eliberarea din inchisoare, Krupa a reusit sa-si tina trupa inchegata pana in 1950, in vreme ce majoritatea big band-urilor erau deja destramate.

Gene a colaborat cu Norman Granz la concertele “Jazz at the Philarmonic”. Aceste concerte au inclus si celebrele “drum battles” cu Buddy Rich in octombrie 1952.

Impreuna cu Cozy Cole, Gene a format scoala de tobe “Krupa-Cole” in martie 1954. De asemenea, a inceput sa studieze timpanele cu Saul Goodman de la Filarmonica din New York.

Gene a aparut in cateva filme artistice printre care “Some like it hot” si “Beat the band”, devenind un fel de idol al matineurilor.

In 1959, actorul Sal Mineo l-a intruchipat pe Gene in filmul “Povestea lui Gene Krupa”. Filmul a fost sarac in detalii despre cariera lui Gene insa a beneficiat de o coloana sonora excelenta, inregistrata de Krupa insusi. Popularitatea crescanda l-a determinat pe Gene sa-si abandoneze rolul de profesor pe care-l detinea la Scoala de tobe.
La sfarsitul anilor ’50, Krupa a fost fortat sa se menajeze datorita problemelor tot mai grave cu spatele. A suferit un infarct in 1960, care l-a fortat sa se retraga pentru mai multe luni. Dupa recuperare, a sustinut mai multe concerte cu Cvartetul Goodman. Din nou sanatatea i-a creat probleme si in anul 1967 Gene Krupa se retrage. A mai avut insa cateva concerte, ultimul fiind in august 1973, odata cu reunirea vechiului Cvartet Goodman. Doua luni mai tarziu, Gene Krupa moare in urma unui infarct.

Gene ramane un tobosar de referinta, unul dintre cei mai influenti, atat datorita stilului, cat si inovatiilor:

  • Daca pana la acea vreme, tobosarii doar tineau ritmul, Krupa a inceput sa interactioneze cu ceilalti muzicieni si a introdus solo-ul de tobe in jazz. Krupa, despre care Buddy Rich a spus ca a fost “inceputul si sfarsitul tuturor tobosarilor de jazz”, va fi intotdeauna cunoscut ca omul care a facut din tobe un instrument de solo.
  • Gene este considerat parintele setului modern de tobe, intrucat el a fost acela care l-a convins pe H.H. Slingerland sa produca tumuri acordabile, in 1936.
  • Avedis Zildjian a apelat la Krupa pentru a-l ajuta sa imbunateasca fusurile moderne. Fusul original se numea “low-boy”, care era practic un cinel situal la nivelul podelei si la care se canta cu piciorul, aranjament care facea aproape imposibila folosirea beţelor.
  • Gene a standardizat numele si folosinta ride-ului, crash-ului si splash-ului.
  • Lui Krupa i se atribuie inventarea rim shot-ului pe premier plus cateva tehnici pentru cinele care in timp au devenit standard.
  • La initiativa lui Krupa, in anul 1941 are loc pentru prima data Concursul anual de tobe, care a atras mii de participanti in fiecare an. Castigatorul primei editii a concursului a fost legendarul Louie Bellson.

avedis1Colaborari: Coleman Hawkins, Big Sid Catlett, ,Benny Goodman, Johnny Hodges, Lester Young, Harry Carney, Cootie Williams, Buck Clayton, Chris Griffin, Bobby Hackett, Vernon Brown, Count Basie, Freddie Green, Walter Page, John Kirby, Roy Eldrigde, Louis Bellson, Buddy Rich, Teddy Wilson, Allan Reuss, Jess Stacy, Lionel Hampton, Harry Goodman, Vido Musso, Artie Bernstein, Roy Eldridge, John Kirby, Ziggy Elman, Hymie Schertzer, Arthur Rollini, Jack Teagarden, Harry James, Billie Holiday, Babe Russin, Fletcher Henderson, Red Ballard, Bud Freeman, Irving Aaronson, Mal Hallet.

Echipament:

genekrupavintagedrumde

Set de tobe Slingerland
– 1 6.5 x 14 Snare
– 2 9 x 13 Tom
– 3 16 x 16 Floor Tom
– 4 14 x 26 Bassdrum

Cinele Zildjan
– 11″ Hi-Hats
– 13″ Crash
– 8″ Splash
– 14″ Cymbal
– 16″ Crash

Beţe Slingerland
– un model creat special pentru Gene Krupa, lungime 15,5”, diametru 0,5”, cu varful subtire si oval.

cat1965 cat1960 cat1938

Discografie

* Benny Goodman: The Famous Carnegie Hall Concert 1938 (Columbia)
* Drummin´ Man (Charly, 1938–41) cu Roy Eldridge, Anita O’Day, Benny Carter, Charlie Ventura
* Drum Boogie (Columbia, 1940–41)
* Uptown (Columbia, 1941–1949)
* Lionel Hampton/Gene Krupa (Forlane, 1949) cu Don Fagerquist, Frank Rehak, Frank Rosolino, Roy Eldridge
* The Exciting Gene Krupa (Enoch´s Music, 1953) cu Charlie Shavers, Bill Harris, Willie Smith, Ben Webster, Teddy Wilson, Herb Ellis, Ray Brown, Israel Crosby
* Krupa and Rich (Verve, 1955) cu Roy Eldridge, Dizzy Gillespie, Illinois Jacquet, Flip Phillips, Oscar Peterson, Herb Ellis, Ray Brown, Buddy Rich
* Gene Krupa Big Band: Drummer Man cu Anita O’Day & Roy Eldridge (Verve, 1956)

4rksnares tunable mili-gjon-drummer-gene-krupa-playing-drum-at-gjon-mili-s-studio genekrupa2 geneKrupa2 louiebellsongenekrupa GeneKrupa6

Publicat în Gene Krupa, Hall of fame | Lasă un comentariu

Mike Portnoy

mikeportnoy1

Michael Stephen “Mike” Portnoy (nascut pe 20 aprilie 1967 in Long Beach, New York) este cunoscut in principal ca fostul tobar si backing vocal al trupei Dream Theater.

Mike afirma ca in ce priveste tobele a fost auto-didact, cu toate ca a luat lectii de teorie muzicala in liceu. In acea perioada, a inceput sa cante cu trupe locale – cu Rising Power si Inner Sanctum a inregistrat doua albume independente. A parasit Inner Sanctum dupa ce i s-a acordat o bursa la Academia de Muzica Berklee, din Boston. Acolo l-a intalnit pe John Petrucci si John Myung. Impreuna au format o trupa, denumita initial Majesty si ulterior Dream Theater.

Invocand conflicte de interese, Mike paraseste Dream Theater in septembrie 2010 si se alatura trupei Avenged Sevenfold.

Influente: Neil Peart, Vinnie Paul, Carl Palmer, Bill Bruford, Terry Bozzio, Billy Cobham, Alan White, Stewart Copeland, Phil Collins, Chester Thompson, Simon Phillips, Nick D’Virgilio, Andy Sturmer, Dave Lombardo, Jon Fishman, Vinnie Colaiuta, Ringo Starr, Peter Criss, Tommy Lee, John Bonham, Keith Moon si Lars Ulrich.

Colaborari: Liquid Tension Experiment, Dream Theater, Rush Tribute, John Arch, John Petrucci, John Myung, James LaBrie, Kevin Moore, Derick Sherinian, David Prater, Jordan Rudess, Maggie Estep, Kevin Shirley, Doug Oberkircher, Jay Beckenstein si multi altii.

Premii
Portnoy a castigat 23 de premii acordate de revista Modern Drummer printre care “Cel mai bun instructor” (de doua ori), “Cel mai bun DVD educational” (de doua ori, pentru „Progressive Drum Concepts” si „Liquid Drum Theater”), “Cel mai bun concert inregistrat” (de 6 ori) si “Cel mai bun tobar de progressive rock” (12 ani consecutivi).
De asemenea, Mike Portnoy a fost inclus in Rock Drummer Hall of Fame. In octombrie 2009, revista Rhythm l-a clasat pe Mike Portnoy pe locul 5 in topul 50 al celor mai buni tobari din toate timpurile.
In urma votului a 6.500 de tobari din toata lumea, Portnoy a fost desemnat cel mai bun tobar de progressive rock pentru anul 2010 (premiul pentru cel mai bun tobar de metal a fost castigat de Joey Jordison de la Slipknot).

Echipament

Mike este posesorul mai multor seturi de tobe. Unele seturi de tobe includ paduri de tobe electronice Roland. Portnoy le foloseste pe post de “cowbell secret”, pentru a numara piesele astfel incat sa fie auzit doar de trupa si tehnicieni. Un astfel de exemplu poate fi vazut pe DVD-ul “Score”, unde se vede in fundal cum Mike incepe numaratoarea pe pad pentru piesa “Under a glass moon”.

Tama a creat la sfarsitul anilor ‘90 doua premiere pentru Portnoy, denumite “Melody Masters” – un premier de 12×5”, carcasa din otel si un premier de 14×5.5”, carcasa din artar.

Tot pentru Portnoy, cei de la Sabian au creat “Max Stax” – doua cinele suprapuse, mai exact un China Kang pus peste un splash (sau crash). “Max Stax” este folosit mai mult ca o toba traditionala in loc de cinel. “Max Stax” a aparut in 3 variante de marimi: 8/8″, 10/10″ si 12/14″.

large__SMP5005MMike foloseste cu precadere beţe Pro-Mark 5A, modelul TX420N, cu varf de nailon. Obisnuieste sa tina batul stang invers, pentru a obtine un sunet diferit pe premier.

 

 

 

 

1. MIRAGE MONSTER

miragediag

Set de tobe: Tama StarClassic Mirage Crystal Ice
A. 433mm Octoban
B. 472mm Octoban
C. 536mm Octoban
D. 600mm Octoban
E. 8×8 tom
F. 9×10 tom
G. 10×12 tom
H. 5½x14 tom
I. 16×16 floor tom
J. 5½x14 Melody Master snare
K. 18×22 bass drum
L. 18×22 bass drum
M. 536mm Octoban
N. 600 mm Octoban
O. 5×13 tom – cu o singura faţă
P. 14.14 floor tom
Q. 16×16 floor tom
R. 14×20 gong drum
S. 5×12 Melody Master snare
T. 18×20 bass drum

Accesorii: LP, Roland, Tama:
aa. LP 515 Studio bar chimes
bb. Roland PD-8 trigger pad
cc. LP Cyclops tambourine
dd. Husa de beţe Pro-Mark
ee. Subwoofer Buttkicker montat sub scaun
ff. Scaun Tama HT430 Round Rider

Cinele: Sabian
1. 14″ AAX Stage hats
2. 14″ Crash
3. 18″ HHX China
4. 18″ HHX Studio crash
5. 8″ Max Stax
6. 7″ Max Stax
7. 9″ Max Stax
8. 10″ Max Stax
9. 7″ Radia Bell
10. 18″ AA medium crash
11. 20″ HHX China
12. 22″ HH Rock ride
13. 19″ Fierce Crash
14. 14″ Max Stax
15. suport mediu
16. 13″ HHX Stage hats
17. suport mic
18. 9″ Max Splash
19. 16″ HHXtreme crash
20. 20″ AA El Sabor ride
21. 18″ AAX Stage crash
22. 10″ Max Splash
23. 11″ Max Splash hi-hat
24. LP cowbell
25. LP Rock Ridge Rider cowbell
26. 20″ AA China
27. Flat bell 8”
28. suport mare
29. Gong Zodiac 28″
30. Roland Rhythm Coach (cowbell)
31. Masa pentru sticle cu apa.

Hardware: Tama, incluzand pedala dubla Iron Cobra Rolling

Feţe: Remo pentru premier, Ambassador pentru premierul din lateral, pentru tumuri foloseste Emperors (faţa de bataie) si Ambassadors (faţa de rezonanta), Powerstroke 3 pentru toba mare.

Beţe: Pro-Mark MP420 Millenium II (Hickory)

2. THE ALBINO MONSTER – Folosit la albumul “Octavarium”

mpalbinodiag

Set de tobe: Tama StarClassic Maples
Cinele: Sabian
A 14″ AAX Stage Hats
B 14″ HHX Studio Crash
C 18″ HHX China
D Signature Max Stax
E 18″ HHX Studio Crash
F 7″ Signature Max Splash
G 9″ Signature Max Splash
H 18″ AA Medium Thin Crash
I Signature Max Stax
J 20″ HHX China
K 22″ Hand-Hammered Rock Ride
L 13″ HHX Groove Hats
M Signature Max Stax
N 22″ Hand Hammered Rock Ride
O 11″ Signature Max Splash
P 18″ AAX Stage Crash
Q 19″ Vault Crash
R 20″ Hand-Hammered China
S 28″ Zodiac Gong

Hardware: Scaun Tama, pedale Tama Iron Cobra.

Beţe: Pro-Mark 420 cu varf din nailon.

Feţe: Remo Clear Emperors pe feţele de bataie, Diplomats pe feţele de rezonanta, Ambassadors pe premier si Power Stroke3 pentru toba mare.

3. THE SIAMESE MONSTER – Creat de Tama pentru inregistrarea albumului “Six Degrees of Inner Turbulence”

siamese

Set de tobe: Tama StarClassic Maples
1. 2, 18″ X 22″ Kick Drums
2. 16″ X 20″ Kick Drum
3. 5.5″ X 14″ Melody Master Snare (artar)
4. 5″ X 12″ Melody Master Snare (otel)
5. Octobans: 343mm, 390mm, 443mm, and 472mm
6. 8″ X 8″ rack tom
7. 9″ X 10″ rack tom
8. 10″ X 12″ rack tom
9. 11″ X 13″ rack tom
10. 10″ X 10″ rack tom
11. Octobans: 536mm si 600mm
12. 10.25″ LP steel Timbalio
13. 16″ X 16″ floor tom
14. 6″ 14″ tymp tom
15. 14″ X 20″ Gong bass drum
Cinele: Sabian
A 14″ HHX Studio Crash
B 18″ HHX China
C 18″ HHX Studio Crash
D 18″ AA Medium Thin Crash
E 20″ HHX China
F 19″ Hand Hammered Fierce Crash
G 17″ Hand Hammered Thin Crash
H 20″ Hand Hammered China
I 16″ HHXtreme Crash
J 14″ AAX Stage Hats
K 7″ Max Splash
L 9″ Max Splash
M Medium Max Stax
N 22″ Hand Hammered Rock Ride
O 13″ HHX Groove Hats
P Max Stax
Q 12″ Ice Bell
R 11″ Max Splash
S High Max Stax
T 8″ Max Stax

Hardware: Scaun Tama, pedale Tama Iron Cobra.

Beţe: Pro-Mark 420 cu varf din nailon.

Feţe: Remo Clear Emperors pe feţele de bataie, Diplomats pe feţele de rezonanta, Ambassadors pe premier si Power Stroke3 pentru toba mare.

4. THE PURPLE MONSTER

purplemonster

Set de tobe: Tama Starclassic violet
A. 51/2×14 snare drum
B. 16×24 bass drum
C. Octoban (model 343)
D. Octoban (model 390)
E. Octoban (model 443)
F. Octoban (model 472)
G. 8×8 tom
H. 8×10 tom
I. 9×12 tom
J. 10×13 tom
K. 14×14 tom
L. 14×20 gong bass
M. Octoban (model 536)
N. Octoban (model 600)
O. 9 1/4″ timbalito
P. 10″ timbalito
Q. tambourine
R. cowbell (LP Ridge Rider)
S. Masa pentru percutie

Cinele: Sabian
1. 6″ CD Cymbal Disc
2. 18″ AA China
3. 8″ HH China Kang
4. 14″ AAX hi-hat
5. 17″ HH thin crash
6. 12″ AAX splash
7. 18″ AA medium thin crash
8. 8″ AAX splash
9. 10″ HH China Kang peste un Splash AAX 10″
10. 18″ AA medium crash
11. 22″ HH rock ride
12. 19″ HH medium thin crash
13. 13″ AA Rock hi-hat
14. 6″ AAX splash peste un LP Icebell 6″
15. 12″ AA mini China peste Jack DeJohnette Encore crash 14″
16. 20″ HH thin China
17. Crotale
18. 20″x30″ Thundersheet

Hardware: Scaun Tama, pedale DW 5000 Accelerator.

Beţe: Pro-Mark 420 cu varf din nailon.

Feţe: Remo pentru premier, Pinstripes pentru tumuri si toba mare.

5. THE TRANSATLANTIC KIT

tasetup

Set de tobe: TamaStarclassic Maple
16 x 22 Kick Drum
14″ x 5.5″ Melody Master Snare
12″ x 5″ Melody Master Snare
8″ Rack Tom
10″ Rack Tom
12″ Rack Tom
14″ Floor Tom
16″ Floor Tom
Cinele: Sabian
15″ Custom HiHat
7″, 9″ & 11″ MAX Splash
10″/10″ Mid MAX STAX
12″/14″ Low MAX STAX
6″ Radia Bell TB
22″ HH Rock Ride
16″ AA Medium Crash
17″ Crash
19″ HH Thin Crash
20″ HH China

6. AWAKE/A CHANGE OF SEASONS – creat pentru albumul “Awake”

mapex2

Set de tobe: Mapex
A – 24×16″ Kick Drum
B – 5 1/2×14″ Snare
C – 8×8″ Rack Tom
D – 10×8″ Rack Tom
E – 12×8″ Rack Tom
F – 14×10″ Rack Tom
G – 16×16 Floor Tom
H – 18×16″ Floor Tom
I – LP 9 1/4″ si 10 1/4″ Timbalitos
J – 6″ Octobans (de diferite lungimi)
K – Tamburina LP Cyclops

Discografie

Cu Dream Theater
• The Majesty Demos (1986)
• When Dream and Day Unite (1989)
• Images and Words (1992)
• Live at the Marquee (1993)
• Images and Words: Live in Tokyo (1993)
• Awake (1994)
• A Change of Seasons (EP, 1995)
• Falling into Infinity (1997)
• Once in a LIVEtime (1998)
• 5 Years in a LIVEtime (1998)
• Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory (1999)
• Metropolis 2000: Scenes from New York (2001)
• Live Scenes from New York (2001)
• Six Degrees of Inner Turbulence (2002)
• Train of Thought (2003)
• Live at Budokan (2004)
• Octavarium (2005)
• Score (2006)
• Systematic Chaos (2007)
• Greatest Hit (…and 21 Other Pretty Cool Songs) (2008)
• Chaos in Motion 2007–2008 (2008)
• Black Clouds & Silver Linings (2009)
• Wither (EP, 2009)

Cu Liquid Tension Experiment
• Liquid Tension Experiment (1998)
• Liquid Tension Experiment 2 (1999)
• Spontaneous Combustion (as Liquid Trio Experiment) (2007)
• When the Keyboard Breaks: Live in Chicago (As Liquid Trio Experiment 2) (2009)

Cu Transatlantic
• SMPT:e (2000)
• Live in America (2001)
• Bridge Across Europe Tour 2001 (2001)
• Bridge Across Forever (2001)
• SMPT:e – The Roine Stolt Mixes (2003)
• Live in Europe (2003)
• The Whirlwind (2009)
• Whirld Tour 2010: Live in London (2010)

Cu Neal Morse
• 2003 – Testimony
• 2004 – One
• 2004 – Testimony Live (DVD)
• 2006 – Cover to Cover
• 2007 – Sola Scriptura
• 2008 – Lif2001)
• Bridge Across Europe Tour 2001 (2001)
• Bridge Across Forever (2001)
• SMPT:e – The Roine Stolt Mixes (2003)
• Live in Europe (2003)
• The Whirlwind (2009)
• Whirld Tour 2010: Live in London (2010)

Cu Neal Morse
• 2003 – Testimony
• 2004 – One
• 2004 – Testimony Live (DVD)
• 2006 – Cover to Cover
• 2007 – Sola Scriptura
• 2008 – Lifeline
Cu OSI
• 2003 – Office of Strategic Influence
• 2006 – Free
• 2006 – re:free

Cu John Arch
2003 – A Twist of Fate

Cu Avenged Sevenfold
2010 – Nightmare

CD/DVD tribut
• One Night in New York City – Yellow Matter Custard (2003) (The Beatles) cu Paul Gilbert, Neal Morse si Matt Bissonette,
• Two Nights In North America – Hammer of the Gods (2006) (Led Zeppelin) cu Paul Gilbert, Daniel Gildenlöw, si Dave LaRue,
• One Night in Chicago – Cygnus and the Sea Monsters (2006) (Rush) cu Paul Gilbert, Sean Malone si Jason McMaster,
• One Night in New York City – Amazing Journey (2007) (The Who) cu Paul Gilbert, Billy Sheehan si Gary Cherone.
DVD-uri instructionale
• „Progressive Drum Concepts” (Rittor Music 1995 1 VHS/DVD)

• „Liquid Drum Theater” (Hudson Music 2000 2 DVDs)
• „In Constant Motion” (Hudson Music 2007, 3 DVDs)

Portnoy a lansat o serie de DVD-uri “drum-cam” produse de propria lui companie, “MP4”. Aceste DVD-uri contin imagini din studio si de pe scena, insotite de comentarii.
• „Asian Clinic Tour” (MP4 Productions 2001, 1 DVD)
• „Ten Degrees of Turbulent Drumming” (MP4 Productions 2002, 1 DVD)
• „Drums Across Forever” (MP4 Productions 2002, 1 DVD)
• „Drums of Thought” (MP4 Productions 2004, 1 DVD)
• „Live at Budokan” (MP4 Production 2005, 1 DVD)
• „Mike Portnoy – Drumavarium” (MP4 Productions 2005, 1 DVD)
• „sysDRUMatic chaos” (MP4 Productions 2007, 1 DVD)
• „SCORE” (MP4 Productions 2008, 1 DVD)
• „Black Clouds & Silver Drumming” (MP4 Productions 2009, 1 DVD)
• „Whirlwind Drumming” (MP4 Productions 2010, 1 DVD)

 

Publicat în Hall of fame, Mike Portnoy | Lasă un comentariu

Ginger Baker

Ginger-Baker-III

Baker, nascut in 1939, este cunoscut ca fost membru in Cream si Blind Faith, si pentru colaborari cu nume celebre cum ar fi Eric Clapton si Gary Moore.

Ginger si-a castigat locul in topul tobosarilor rock, dar a adaugat o tenta de jazz muzicii pe care o canta, fiind in ochii multora primul tobosar jazz-rock fusion. De altfel, prefera sa fie numit tobosar de jazz. Se simt in plus tendintele New World si cele ale muzicii africane care i-au influentat semnificativ muzica. A fost clasificat drept unul dintre cei mai influenti percutionisti ai anilor 60, inspirand nume jazz si rock precum: Billy Cobham, Peter Criss, Bill Ward, Ian Paice si John Bonham.
Baker are un stil retinut pe alocuri, influentat de grupurile jazz engleze din anii 50 si 60, si totusi stie sa faca spectacol, intr-un mod similar lui Keith Moon de la The Who.
La inceputul carierei de tobosar, Baker facea solouri lungi, cel mai cunoscut fiind „Toad” de pe albumul de debut Cream numit Fresh Cream (1966).

A fost unul dintre primii care sa foloseasca 2 tobe mari (cu un setup asemanator celui apartinand lui Louie Bellson pe vremea acestuia cu Duke Ellington). Caracteristic pentru setul sau de tobe este si faptul ca foloseste diverse instrumente de percutie, mai ales pentru ritmurile africane. Stilistic, foloseste mult rudimentul flam, pentru amplificare.

Ginger Baker si-a inceput cariera in anii 60, si a fost membru a numeroase formatii si proiecte de-a lungul timpului.

Graham-Bond-OrganisationLa inceputul lui 1963 Ginger Baker colabora deja in Alexis Korner’s Blues Incorporated cu Jack Bruce si Graham Bond, dar cei 3 lucrau si cu alti muzicieni in paralel. Au format pana la urma Graham Bond Organization (GBO) cu care Baker s-a remarcat pentru inceput. GBO l-a avut pentru putine vreme chitarist pe John McLaughlin. Au avut turnee si cu Moody Blues & Chuck Berry.

In 1966 Ginger isi descoperise deja soundul care l-a consacrat, si anume folosirea a 2 tobe mari. Baker si Jack Bruce au parasit GBO, si au format Cream, impreuna cu Eric Clapton.

GBonDrums67 CreamArchive67

In urmatorii 2 ani, formatia a avut un succes rasunator, cu turnee si concerte nenumarate, interviuri, aparitii TV, scotand in total 4 albume. La sfarsitul acestui interval, membrii Cream erau epuizati si formatia s-a dezbinat din aceasta cauza, cat si din cauza neintelegerilor dintre Baker si Bruce. Cei 3 au mai cantat in vechea formula in 2005, dar numai in cadrul a cateva concerte.

Ginger Baker a avut din nou succes in 1969 cu o noua formatie – Blind Faith care il includea din nou pe Eric Clapton.

In 1970 a urmat Ginger Baker’s Air Force, infiintata impreuna cu nume rasunatoare ale vremii. Una dintre inovatii au fost soundul African.
De altfel, Ginger a fost fascinat de muzica africana in acea perioada, calatoring in Ghana si Nigeria, unde si-a facut propriile studiouri numite ARC Studios Nigeria. A continuat sa lucreze in plan muzical si sa inregistreze sub numele Ginger Baker’s Energy cu artisti locali, cel mai important dintre acestia fiind Fela Kuti care a aparut pe albumele Live! (Fela Kuti album) si Stratavarious.

Baker a facut parte din multe alte proiecte care atingeau stiluri total diferite, de la jazz la hard-rock: Hawkwind, Atomic Rooster, Public Image Ltd., Masters of Reality.

Alte proiecte notabile ale lui Baker au fost: Baker Gurvitz Army (1974-76), Energy (1979-80), The Ginger Baker Trio (1994).
Tot in 1994 Baker a facut parte si din BBM, alaturi de Gary Moore.

In 2009, autobiografia lui Ginger Baker a aparut sub numele Hellraiser.

Ginger-Denver68Baker a produs si un DVD instructional numit Master Drum Technique. In prezent Baker locuieste in Africa de Sud.

 

 

 

Setul de tobe

Baker este conservator in ceea ce priveste setul de tobe. In prezent are un set Drum Workshop. A folosit exclusiv Ludwig pana la sfarsitul anilor 90. Foloseste doar cinele Zildjian, iar rideul de 22″ cu nituri si fusul de 14″ din prezent sunt aceleasi pe care le-a avut si in ultimele 2 turnee din 1968 cu Cream.

Tobe
Setul din anii 60

* 20″x 11″ toba mare picior drept
* 22″x 11″ toba mare picior stang
* 12×8″ & 13×9″ tomuri
* 14×14″ & 16×14″ cazane
* toba mica Leedy Broadway, model din 1940, 6.5″ x 14″, cu finisaj negru

Toba mica este acordata inalt, tomurile si toba mare sunt acordate jos.

In mai 1968 Baker a achizitionat pentru turneul de adio Cream un set de tobe Ludwig cu tobe mari de dimensiuni 20″x14″ & 22″x14″, toba mica din metal, 14″x5″, modelul Super-Sensitive, si tomuri de aceeasi dimensiune.

ginger-baker-drums-460-100-460-70
Setul actual de tobe

* tomuri: 10″x 8″,12″ x 9″ ,13″ x 10″ ,14″ x 12″i
* tobe mari: 20″x 14″ & 22″ x 14″
* toba mica: 13″ Edge Snare
* toba mica de rezerva – 14″ Leedy Snare
* pedale toba mare – DW 5000 Accelerator
* 4 suporturi de cinele DW
* 1 suport de fus DW 5000
* 1 suport de toba mica DW
* bete Zildjian Ginger Baker 7a

Cinele
1963–prezent – Zildjian

* 16″ crash – stanga susleft upper
* 13″ crash – stanga jos
* 14″ fus – stanga
* 20″ ride – fata dreapta jos
* 14″ crash – fata dreapta sus
* 22″ crash/ride cu nituri – dreapta sus
* 18″ crash – dreapta jos
* 8″ crash (numit la un moment dat de Ginger „joke effect”)

Percutie* 16″ K Dark Thin – Crash
* 15″ A New Beat – Fus
* 8″ A Splash
* 8″ A Fast Splash
* 10″ A Splash
* 8″ A Splash
* 13″ Top Hat
* 22″ A Series Medium Ride – ride cu nituri
* 18″ China
* 18″ A Medium Crash
* Cow bell – dreapta fata

Discografie

The Storyville Jazz Men and The Hugh Rainey Allstars

* Storyville Re-Visited (1958) cu participarea lui Bob Wallis si Ginger Baker

Graham Bond Organisation

* Roarin’ with Don Rendell (Jazz) (1961)
* Live at Klooks Kleek (1964)
* The Sound of 65 (1965)
* There’s a Bond Between Us (1965)

Cream

* Fresh Cream Polydor (1966)
* Disraeli Gears Polydor (1967)
* Wheels of Fire Polydor (1968)
* Goodbye Polydor (1969)
* Live Cream Polydor (1970)
* Live Cream Volume II Polydor (1972)
* Live 1968 Koin (1989)
* BBC Sessions (2003)
* Royal Albert Hall London, May 2-3, 5-6 2005 Reprise (2005)

Blind Faith

* Blind Faith Polydor (1969)

Ginger Baker’s Air Force

* Ginger Baker’s Air Force Atco (1970)
* Ginger Baker’s Air Force II Atco (1970)

Baker Gurvitz Army

* Baker Gurvitz Army Janus (1974)
* Elysian Encounter Atco (1975)
* Hearts on Fire Atco (1976)
* Flying In and Out of Stardom Castle (2003)
* Greatest Hits GB Music (2003)
* Live in Derby Major league productions (2005)
* Live Revisited (2005)

Proiecte solo

* Stratavarious Polydor (1972)
* Eleven Sides of Baker Sire (1977)
* From Humble Oranges CDG (1983)
* Horses & Trees Celluloid (1986)
* No Material – album live ITM (1987)
* Middle Passage Axiom (1990)
* Unseen Rain Day Eight (1992)
* Going Back Home Atlantic (1994)
* Ginger Baker’s Energy ITM (1995)
* Ginger Baker The Album ITM (1995)
* Falling off the roof Atlantic (1995)
* Do What You Like Polydor (1998)
* Coward of the County Atlantic (1999)
* African Force ITM (2001)
* African Force: Palanquin’s Pole Synergie (2006)

Altele

* Live! Fela Ransome-Kuti si The Africa’70 cu Ginger Baker, Regal Zonophoneas/Pathe Philips (1971) / Polydor (1972)
* Band on the Run Paul McCartney si Wings, Capitol/EMI (1973)
* Levitation Hawkwind, Bronze (1980)
* Zones Hawkwind, Flicknife (1983)
* This Is Hawkwind, Do Not Panic Hawkwind, Flicknife (1984)
* Album Public Image Ltd, Elektra/Virgin (1986)
* Unseen Rain cu Jens Johansson si Jonas Hellborg, Day Eight (1992)
* Sunrise on the Sufferbus de Masters of Reality, Chrysalis (1992)
* Around the Next DreamBBM, Capitol (1994)
* Coward of the County Ginger Baker si the Denver Jazz Quartet Atlantic (1999)

http://www.youtube.com/watch?v=NkogrxQFei8
Publicat în Ginger Baker, Hall of fame | Lasă un comentariu

Louie Bellson

Testing Drum Kits

Pe numele adevarat Luigi Paulino Alfredo Francesco Antonio Balasson, Louie Bellson (1924 – 2009) a insumat peste 65 de ani de cariera muzicala. Exista inregistrari cu el pe mai mult de 200 albume ale unor nume celebre: Duke Ellington, Count Basie, Benny Goodman, Tommy Dorsey, Harry James, Woody Herman, Sarah Vaughan, Ella Fitzgerald, Oscar Peterson, Dizzy Gillespie, Louie Armstrong, Lionel Hampton, James Brown, Sammy Davis Jr., Tony Bennett, Mel Torme, Joe Williams, Wayne Newton si multi altii.

Descris de Duke Ellington ca “nu doar cel mai bun tobosar …(dar si) cel mai mare muzician al lumii”, Louie Bellson a descoperit tobele la varsta de 3 ani. La 15, a fost primul care sa foloseasca set-up-ul cu 2 tobe mari. La 17, a castigat concursul national Slingerland Gene Krupa, devansand alti 40,000 de concurenti.

Castigator a 4 premii Grammy, este considerat unul dintre cei 3 cei mai buni tobosari swing/jazz (alaturi de Gene Krupa si Buddy Rich). Bellson a fost atat un muzician foarte talentat(compozitor, dirijor, aranjor, lider de formatie), cat si un tobosar complet, putand sustine solo-uri complexe dar putandu-se integra intr-o formatie in egala masura. Si-a condus propria orchestra pentru peste 40 de ani, luand uneori pauze pentru a face parte din alte formatii.

louie3bellson

Bellson a avut cateva aparitii in filmele anilor 40 si 50:
– 1942, cu Benny Goodman band si Peggy Lee in “The Power Girl” si “The Gang’s All Here”;
– 1943, “Stage Door Canteen”.
– 1948, cand Louie avea doar 24 de ani, dar era deja cunoscut, a cantat impreuna cu Danny Kaye, Louis Armstrong, Tommy Dorsey, Lionel Hampton, Charlie Barnett, Benny Carter, Mel Powell, Benny Goodman si altii in “A Song Is Born” (1948).
In plus, a fost si regizor muzical in concertele si emisiunile TV ale sotiei sale Pearl Bailey.

Bellson l-a inlocuit pe Sonny Greer in Duke Ellington Orchestra in 1951. A cantat aici pana in 1953, si a revenit in 1956, cat si in perioada 1965-66. Controbutiile sale la repertoriul lui Ellington includ Skin Deep si The Hawk Talks. A mai fost alaturi de Ellington si in Concerts of Sacred Music, My People, cat si pe coloana sonora a filmului Assault on A Queen.

In 1966, Bellson a fost pentru scurta vreme alaturi de Count Basie si Harry James. Cativa ani mai tarziu, Buddy Rich, cu probleme temporare de spate, l-a rugat pe Bellson sa ii conduca formatia intr-un turneu, acesta constituind un adevarat compliment ca de la un tobosar la altul.

S-a remarcat si prin compozitii, scrise si improvizate, cu peste 1000 lucrari de jazz, swing, suite orchestrale, lucrari simfonice si balet. Ca autor, a publicat numeroase carti despre tobe si percutie.
In 1987, Bellson si Harold Farberman au interpretat la o conventie din Washington a Percussive Arts Society, prima simfonie jazz scrisa pentru tobe si o orchestra simfonica.

Cele mai importante dintre distinctiile primite de Bellson sunt:
– premiul American Jazz Masters Award (1994);
– in 1998, Louie Bellson a fost numit unul dintre cele 4 legende ale muzicii in viata, primind American Drummers Achievement Award din partea Zildjian.
– a fost votat in Halls of Fame de revista Modern Drummer si de Percussive Arts Society.
– in 1977 Yale University l-a numit Duke Ellington Fellow
– in 1985 a primit un doctorat onorific de la universitatea Northern Illinois
– a castigat 4 premii Grammy

Influente: Big Sid Catlett si Jo Jones

Setul de tobe

Inovatia sa, 2 tobe la setul de tobe a fost preluata si implementata de Gretsch care a produs primul kit complet cu 2 tobe mari.
Bellson a fost endorser Rogers, Remo si Zildjian.

Bellson Drums 1a

Produse cu semnatura

zilaslb

Discografie

Drumorama! 1957
Bellson Plays Bellson 1957
Gene Krupa And Louis Bellson – Drum Boogie ?
Big Band Jazz From The Summit 1962
Gene Krupa / Louis Bellson – The Mighty Two 1963
Thunderbird 1966
The Dynamic Drums Of Louie Bellson 1968
Louie In London 1970
Buddy Rich, Louie Bellson*, Kenny Clare With The Bobby Lamb – Ray Premru Orchestra – Conversations – A Drum Spectacular 1972
The Louis Bellson Explosion 1975
Art Tatum / Benny Carter / Louis Bellson – The Tatum Group Masterpieces Vol. 1 1975
The Louis Bellson Explosion 1975
Louis Bellson’s 7 – Live At The Concord Summer Festival 1976
150 MPH 1977
Louis Bellson / Shelly Manne / Willie Bobo / Paul Humphrey – The Drum Sessions 1977
Louis Bellson / Walfredo De Los Reyes, Sr. – Ecué Ritmos Cubanos 1978
Ella Fitzgerald With Jackie Davis And Louie Bellson* – Lady Time 1978
Ecué Ritmos Cubanos 1978
Side Track 1981
Louis Bellson Louie Bellson Ray BrownPaul Smith – Intensive Care 1984
Ecué Ritmos Cubanos 1991
Live From New York 1993
Air Bellson 1996
Pearl Bailey and Louis Bellson – Pearl Bailey And Louis Bellson ?
Louis Bellson / Lalo Schifrin – Explorations ?
Classic Drum Solos and Drum Battles DVD (compilatie) 2001
Pete York’s Super Drumming, Vol. 1 (compilatie) 2002
Cobham* Meets Bellson* – Cobham Meets Bellson (video) 2007
Pete York’s Super Drumming, Vol. 3 (compilatie) 2008

Bellson Drum photo 2

 

Bellson Drum photo 1199911_046_depth1louiebellsonsmall

 

Publicat în Hall of fame, Louie Bellson | Lasă un comentariu

John Densmore

johndensmore

John Densmore a fost tobosarul formatiei The Doors intre 1965 – 1973 (cand formatia s-a destramat). Cariera sa de tobosar se impleteste in mare masura cu perioada de viata a formatiei, activitatea sa ulterioare orientandu-se spre alte domenii artistice. Intr-un interviu spunea ca pentru multi muzicieni, odata ce au atins o culme a succesului asa cum i s-a intamplat lui cu The Doors, este foarte usor sa decada si sa nu se mai regaseasca. De aceea Densmore a schimbat directia dupa 1973, indreptandu-se catre actorie si scris, si implicandu-se in proiecte muzicale ca tobosar intr-o masura destul de redusa.

397350thedoorsNascut in 1944, a fost recrutat in 1965 in The Doors impreuna cu chitaristul Robby Krieger din Psychedelic Rangers. La un moment dat, Densmore a parasit formatia din cauza comportamentului distructiv al lui Jim Morrison, dar a revenit a doua zi. Aceleasi probleme au dus la sugestiile sale de a intrerupe unele turnee, cat si la decizia din 1970 a formatiei de a nu mai avea reprezentatii live. Formatia a avut un succes rasunator atat datorita lui Morrison, cat si pentru ca ceilalti membri erau muzicieni foarte talentati, iar stilul lor a explorat tendinte diferite de cele caracteristice perioadei hippie in care formatia a existat. Densmore a contribuit la repertoriul formatiei si prin compozitii proprii, de exemplu cunoscutul ‘Riders on the Storm’.

Stilul

Ca influente, Densmore a avut multe de invatat in primii ani, in fanfara liceului, si diverse alte grupuri mici – pe de o parte rigiditatea ritmurilor militare, pe de alta parte experienta de a canta intr-un ansamblu mai mult sau mai putin numeros, cu membrii de diferite varste.

Tehnica lui Densmore pune mai mult accent pe folosirea mainilor decat pe picioare. John apartine vechii scoli jazz si be-bop, si la fel ca Mitch Mitchell, calitatea principala consta in rapiditatea mainilor.

Cu toate ca Densmore a fost probabil cel mai putin vizibil membru in The Doors, una dintre calitatile sale era de a face schimburi si devieri subtile de ritm de la cel principal al melodiei rock, de unde si sunetul unic obtinut de The Doors.
The Doors nu a avut un basist oficial in componenta, si desi pe inregistrari era folosit si acest instrument, aproape niciodata nu l-au folosit in spectacolele live. Din aceasta cauza, Densmore prefera stilul clar, care a strans laolalta idei din genuri ca blues, pop, jazz, muzica clasica si latino, orientala si africana. Este una dintre inovatiile care il face pe Densmore atat de apreciat, in ciuda perioadei scurte de activitate in cadrul unui grup cunoscut.

Densmore are unul dintre cele mai recognoscibile sunete pe ride din rockul clasic (‘L.A. Woman’, ‘Riders On the Storm’).

Are si un stil caracteristic de a tine ritmul, care nu este intotdeauna egal, de exemplu pe ‘Love Her Madly’, ‘L.A. Woman’ unde exista shiftari de tempo.

Se mai discuta uneori si despre tendinta latino a lui Densmore. Este vorba de ritmurile pe bell, iar stanga pe toba mica si tomuri, folosite de Densmore de la primul album pana la “Ship Of Fools” de pe ‘Morrison Hotel’ si ‘L.A. Woman’.

John+Densmore++2

Alte exemple ale personalitatii lui Densmore in melodiile The Doors:

– ‘The End’ , de pe albumul ‘The Doors’
Inca de la initialul sunet obsesiv de cinel, tobele domina mare pare din cele 12 minute ale melodiei, cu toate implicatiile sale emotionale date de versurile Oedipiene scrise de Morrison. Densmore sparge linistea in cateva puncte ale melodiei cu breakuri si roll-uri explozive si nesteptate.

– ‘Moonlight Drive’, de pe albumul ‘Strange Days’
Melodia demonstreaza capacitatea lui Densmore de a se integra orchestral cu formatia. A folosit patrimi pe premier, cat si buzz rolls. John oscileaza intre acestea si ritm subtil stil R&B, cu influente clare ale anilor 60.

– ‘When the Music’s Over’, de pe ‘Strange Days’
Melodia e un fel de urmare la “The End” din punct de vedere al soundului si scoate in evidenta la Densmore singlestroke roll-ul cat si capacitatea de a canta intr-o piesa muzicala foarte incet, dar si foarte tare.

– ‘Wintertime Love’, de pe albumul ‘Waiting for the Sun’
E unul dintre cele mai scurte cantece The Doors, dar e plina de inspiratie pop din punct de vedere al ritmurilor.

– ‘Touch Me’, de pe albumul ‘Soft Parade’
Densmore foloseste aici unul dintre ritmurile sale patentate pentru tomuri.

– ‘The Soft Parade’, de pe albumul ‘The Soft Parade’
Cu toate ca versurile lui Morrison par sa atraga toata atentia, Densmore foloseste in melodia aceasta o serie intreaga de lovituri pe fus, ritmuri tribale pe tomuri, sunet de perii, etc.

– ‘Peace Frog’, de pe albumul ‘Morrison Hotel’
Este o bucata muzicala deosebita a lui Densmore impreuna cu chitaristul Krieger.

Dupa The Doors, Densmore s-a reorientat in multiple directii. A facut filme, piese de teatru, si a scris o auto-biografie de succes ‘Riders on the Storm: My Life with Jim Morrison and the Doors’(1990). Ca tobosar a mai avut cateva proiecte, inclusiv 2 albume cu fostii membri Doors, Krieger si Manzarek.

Influente: Elvin Jones

Setul de tobe

Primul sau set a fost insa unul Gretch, urmat de Ludwig pentru multi ani. In prezent foloseste o combinatie dintre un set Pearl si un premier Ludwig.
Isi tine tobele netensionate si a afirmat ca prefera sunetul fetzelor de toba uzate, fara fetze de rezonanta. De exemplu, in ‘Hello, I love you’, se aude ca fata de toba are o anumita personalitate data de uzura.

Cu The Doors a scos albumele:

* 1967 – The Doors
* 1967 – Strange Days
* 1968 – Waiting for the Sun
* 1969 – The Soft Parade
* 1970 – Morrison Hotel
* 1971 – L.A. Woman
* 1971 – Other Voices
* 1972 – Full Circle
cat si ‘Absolutely Live’ (1970) si postum ‘An American Prayer’ (1978).

 

Publicat în Hall of fame, John Densmore | Lasă un comentariu

Emmanuelle Caplette

070110-caplette-1

Emmanuelle Caplette, nascuta in Canada in 1982, a debutat la 9 ani intr-un corp de tobe si goarne. Pentru mai mult de 8 ani, a cantat la premier cu diverse grupuri din Québec. In aceasta perioada a castigat mai multe premii printre care, pentru 4 ani la rand, premiul I la Campionatul Individual Provincial din Quebec.

A inceput sa cante la setul complet de tobe abia la 18 ani. A fost admisa in Colegiul Drummondville, unde a studiat tobe in stil pop/jazz cu Camil Bélisle. A castigat inca din primul an cu duo-ul sau Drumologues premiul OFQJ (Office-Franco Québécois pentru tineret) la concursul „CEGEP in Spectacol” din 2001. Cu acelasi duo, Emmanuelle a facut deschiderea festivalului Drum Fest din Montréal in 2002.

In 2003, la acelasi festival, a fost aleasa pentru a reprezenta Colegiul Drummondville in concursul Rising Star. Dupa terminarea colegiului a decis sa isi continue studiile la Universitatea din Montréal tot in stilul pop/jazz cu Paul Brochu. La sfarsitul primului an, a fost angajata intr-un turneu in America cu trupa Cavalia, a carei muzica e compusa de Michel Cusson.

Dupa experienta Cavalia, Emmanuelle s-a alaturat trupei de percutie Insolita in martie 2006. Creata de Robert Dethier, Insolita are influente din muzica World Beat si propune un amalgam de percutie, baterii si efecte speciale. In vara, Caplette a fost parte dintr-un spectacol de arta si teatru de la Drummondville.

In 2007, Emmanuelle a avut mai multe realizari foarte importante: a aparut la televizor, a facut turnee alaturi de mai multi artisti si a participat la evenimente locale in Montréal.

In 2008, Emmanuelle a inceput sa cante la o emisiune noua pentru copii la Radio Canada cu Annie Brocoli : “Le Broco Show”. A fost o ocazie sa intalneasca oameni extraordinari, printre care un mare realizator din Quebec: Guy Tourville. Acesta i-a dat ocazia sa isi inregistreze primele 2 single-uri “Une fois pour toutes” de Marie-Chantal Toupin si “Tu ne m’aimeras plus” de Cindy Daniel. A inregistrat apoi un album intreg pentru Broco Show.

In prezent participa la turnee, festivaluri de tobe, clinici, workshop-uri si are aparitii TV.

Stiluri preferate: Pop, Rock, Funk, R&B, Country, Jazz, Fusion

Puncte sale forte sunt simtul timpului, ghost notes, rudimente, tehnica, independenta in trecerea de la un stil la altul. Intr-un interviu a marturisit ca in prezent exerseaza de 3 ori pe saptamana (pentru ca daca ar exersa mai mult nu ar inseamna ca va fi mai productiva), cate 2-3 ore pe sedinta.

Influente: Steve Gadd, Steve Smith, Jojo Mayer, Aaron Spears, Dave Grohl, Carter Beauford

Echipament

Emmanuelle este endorser pentru Sonor Drums, Sabian, Vic Firth, Evans Drumheads.

Foloseste bate cu semnatura Jojo Mayer.

SJM

Tobe Sonor folosite

1) Sonor Force 3007 Blue Sparkle
• 16″ toba mare
• 10” Tom
• 13” cazan
• 14” cazan
• 14” premier
• 12” premier
• Sonor 200 & 400 Series Hardware

2) S-Class Pro – Grained Maple Drums
• 20” toba mare
• 10” Tom
• 12” Tom
• 14” cazan
• 14” premier Designer Series
•Sonor 400 Series Hardware

3) Force 3005 Maple – Autumn Fade Drums
• 20” toba mare
• 10” Tom
• 12” Tom
• 13” Tom
• 14” Tom

Cinele

1. HHX Groove Hats 14″
2. HHX Evolution Ride 20″
3. HHX Evolution Splash 10″
4. HHX Evolution Crash 17″
5. AAX Chinese 18″
6. HHX Evolution Crash 16″

Publicat în Emmanuelle Caplette, Hall of fame | Lasă un comentariu

Gavin Harrison

gavin-harrison-one-530-85

Influentat de tatal sau, de profesie trompetist si tobosar ocazional, Gavin Harrison incepe sa cante la tobe la 6 ani. La 11 ani studia deja cu Joe Hodson, de la care a invatat sa citeasca si sa scrie partituri, cat si o baza solida de tehnici de miscari si temporizare. Canta profesionist de la 16 ani, cand paraseste scoala. Isi continua studiile pentru cativa ani cu Dave Cutler, absolvent al Berklee, iar apoi se apuca sa invete tobe pe cont propriu. La 19 ani, Gavin intra intr-o formatie de rock progresiv numita Renaissance, alaturi de care face primul sau turneu in America. In 1986, are primul turneu mondial impreuna cu Iggy Pop.

Tot in aceasta perioada, Gavin incepe sa faca inregistrari in Londra (unde locuieste si acum), putand fi auzit pe albumele unor nume ca Sam Brown – Black – Gail Ann Dorsey – Tom Robinson. L-a intalnit pe chitaristul londonez Jakko M Jakszyk cu care a format un proiect apreciat de critica muzicala numit Dizrhythmia, din care mai faceau parte Danny Thompson si percutionistul de origine indiana Pandit Dinesh.

In plus, incepe o lunga si bogata colaborare cu Dave Stewart si Barbara Gaskin si canta pe toate albumele acestora incepand cu sfarsitul anilor 80.

La inceputul anilor 90, Gavin intra intr-o formatie funk britanica numita Incognito si inregistreaza cel mai de succes album al acestora, Inside Life, care contine hitul Always There cu Jocelyn Brown.

La scurt timp dupa aceea este invitat sa cante si sa inregistreze in Japonia cu Yasuaki Shimizu, iar apoi in Italia pentru un turneu si inregistrari cu Allice, Eugenio Finardi, Fiorella Mannoia, Franco Battiato, Raf. Gavin devine destul de implicat in muzica italiana de scena, si incepe o colaborare in 1992 cu un cunoscut cantaret italian, Claudio Baglioni, avandu-l alaturi si pe basistul Tony Levin.

Dupa un turneu in Italia, Gavin este invitat sa intre in Level 42 pentru ultimul lor turneu impreuna si inregistreaza cu ei un album live in ultima seara a turneului.Urmeaza un turneu in Brazilia impreuna cu chitaristul jazz Heitor Pereira.

In 1995 Gavin lucreaza alaturi de basistul formatiei Japan, Mick Karn, inregistrand albumul The Tooth Mother si apoi facand un scurt turneu european.
Mai tarziu, Mick canta la randul lui pe primul album solo al lui Gavin – Sanity & Gravity, pe care au mai aparut Dave Stewart, Heitor Pereira, Richard Barbieri, Gary Sanctuary si Jakko.
De-a lungul timpului, Gavin a continuat calatoriile in Italia pentru colaborari cu Eros Ramazzotti si Claudio Baglioni.

In 1997 Gavin pleaca in turnee mondiale cu Lisa Stansfield.
Tot in aceasta perioada continua inregistrarile de studio si impreuna cu Sony este coproducator pentru artistul Shooter.

In 1998 Gavin canta din nou cu Baglione in concerte de mare anvergura pe stadionul olimpic din Roma, in fata a 92000 de oameni; pe San Siro in Milano (85000 spectatori) si pe alte stadioane din Italia.

In 2000 Gavin devine director muzical pentru Artful Dodger. Incepe sa lucreze alaturi de artistul soul Lewis Taylor. Urmeaza turnee cu Go West si Lisa Stansfield.

La inceputul anului 2002, Gavin este invitat sa intre in formatia rock Porcupine Tree, alaturi de care canta pana in ziua de astazi. Porcupine Tree este una dintre cele mai cunoscute trupe de rock progresiv si psihedelic din lume. Iregistreaza tobele pe urmatoarele albume: In Absentia (2002), The Sky Moves Sideways (2004), Deadwing (2005), Up the Downstair (original aparut in 1993 este reinregistrat in 2005), Fear of a Blank Planet (2007) si The Incident (2009). Practic, o data cu intrarea in porcupine Tree, Gavin Harrison devine cunoscut si respectat ca si tobosar. Alaturi de Porcupine Tree, Harrison are numeroase turnee in SUA si Europa.

Gavin este autorul mai multor metode de tobe: Rhythmic Illusions (pentru care a fost premiat), Rhythmic Perspectives, Rhythmic Designs si 2 DVD Rhythmic Visions si Rhythmic Horizons.

AlfredRhythmicIllusionsBookCDStandardIn 2010 Gavin Harrison castiga din nou premiul Modern Drummer „Best Progressive Drummer”.

 

 

 
10 intrebari pentru Gavin:

1.Cum ti-ai descrie tehnica pentru pedala dubla?

Cant mereu cu calcaiul ridicat; cant mereu single strokes si incep mereu cu piciorul drept.

2. Ce exercitiu ai recomanda pentru pedala dubla si pentru picioare in general?

Este o intrebare dificila, pentru ca nu ma consider un tobosar care se bazeaza pe pedala dubla. De obicei fac serii rapide de 2, 3, 4 sau 5 note. Incerc sa introduc in break-uri seriile acestea rapide cu pedala.

3. Cum este reglata pedala ta dubla Axis?

Beaterele sunt fixate la circa 7.5 inci de toba, si inclinate la aproximativ 45 grade. Arcurile sunt pe tensiune medie.

4. Atunci cand canti live cu Porcupine Tree, folosesti mereu metronomul?

Nu toate cantecele au click – de obicei doar cele care au un film cu care trebuie sincronizate sau un sunet pe care nu-l putem crea intr-un concert live (de exemplu o serie ciclica de tobe foarte procesata).

5. Iti poti descrie mixul in-ear?Ce auzi in casti?

Contine toate tobele plus un sunet ritmic de toba mare. Am efect de reverb pe premier si tomuri. In spatele meu este un subspeaker care tine doar unele tonalitati din toba mare. Cat despre restul formatiei, ii am si pe ei in mix.

In plus pe unele portiuni exista un click care se aude mai tare decat formatia. Sunt momente cand nu mai aud clickul pentru o secunda sau mai multe din cauza zgomotului pe care il fac.

6. Ce este un ‘tobosar bun’ dupa parerea ta?

Cineva care are un groove bun. Daca in plus pot canta ritmuri si breakuri complicate, este un avantaj.

7. Cine te-a influentat cel mai mult cand erai tanar?

Am crescut ascultandu-i pe Steve Gadd, Jeff Porcaro, Harvey Mason, Stewart Copeland, Billy Cobham, Steve Schaeffer, John Guerin, Simon Phillips.

8. Canti la chitara sau orice alt instrument?

Da, cant la chitara, bass si clape (la niciuna foarte bine).

9. Ai emotii inainte de spectacole? Daca da, cum le depasesti?

Au fost momente cand am avut emotii, dar mai degraba se intampla la primele spectacole dintr-un turneu, sau la clinici. Dupa primele cantece, nu mai e nicio problema. Imi spun: mi-am petrecut la tobe mai mult timp decat facand orice altceva (in afara de dormit) – e lucrul pe care stiu sa il fac cel mai bine – e mediul meu natural. Trebuie doar sa ma relaxez, sa ma gandesc la muzica si totul va curge de la sine.

E o adevarata dilema – pentru ca ai emotii sa nu gresesti – si daca te duci pe scena simtindu-te asa, probabil ca vei gresi. Trebuie sa te relaxezi si sa te concentrezi la muzica. Sa nu crezi ca daca bei cateva beri sau altceva inainte de spectacol te-ar putea ajuta, pentru ca nu o vor face, ci doar iti vor ameti simturile si te vei pacali singur ca suna bine.

10. Cand inregistrezi o melodie cu click, cum faci fata schimbarilor de masura?

Cateodata programez clickul sa schimbe de la 4/4 la 6/8 sau ce este nevoie. As putea canta totul cu un click 4/4, dar de ce sa-ti pui singur bete in roata? Spectatorii nu aud clickul, asa ca ce conteaza ce il programezi sa faca? Aleg mereu ceea ce ma ajuta sa cant si sa ma simt cel mai bine. Programez de obicei clickul sa urmeze masurile din partitura.

Echipament:

gavin-harrison-kit-main-530-85

Tobe – Sonor: SQ2 in USA (Golden Madrone finish) si SQ2 in Europe (Tribal finish).
8×7″ Rack Tom
10×8″ Rack Tom
12×9″ Rack Tom
15×13″ Cazan
16×14″ Cazan
22×17″ Toba mare
14×5″ toba mica mesteacan 6 straturi
12×5″ toba mica artar 6 straturi

Cinele – Zildjian
(enumerate asa cum sunt asezate de la stanga la dreapta. Cele 5 chimes personalizate sunt facute de Gavin din niste crash-uri Zildjian mai vechi)
22″ Swish Knockers fara nituri
16″ Oriental China Trash
5 Chimes personalizate
13″ K Fus
18″ K Crash
7″ custom crash bell
9″ custom crash bell
15″ A Custom Crash
20″ K Ride
18″ A Custom Crash
12″ Oriental China Trash
18″ Z Custom China

Fete de toba – Remo
Tomuri: (8″, 10″, 12″, 15″,16″) Coated Emperors Vintage – fata de bataie, Clear Ambassadors – fata de rezonanta
Toba mare: (22″) Powerstroke 3 Clear- fata de bataie,Standard Sonor Head – fata de rezonanta
Premiere – Coated CS – fata de bataie, Hazy Ambassador – fata de rezonanta

Hardware
S-Hoops la toate tomurile din kitul Euro si la Snare drums
Cordar Puresound (8 fire)
Pedale Axis Double Longboards A Bass

Bete – Vic Firth
Vic Firth Rock Hickory cu „Vic Grip”

Electronice – Sintetizator Korg Wavedrum Dynamic Percussion.

Discografie proprie:

1.GAVIN HARRISON & 05RIC – Circles
2.Gavin Harrison &05 Ric – Drop
3. Gavin Harrison – Sanity & Gravity

Inregistrari :

• Iggy Pop 1986 „Ritz N.Y.C Live „Real Wild Child Live”
• Eddie and The Tide 1986
• Zerra One 1986 „The Domino Effect”
• Dizrhythmia 1987 ” Dizrhythmia”
• The Kings Of Oblivion 1987 „Big Fish Popcorn
• Sam Brown 1987 „Stop”
• Froon 1987 ” Froon”
• Tom Robinson & Jakko 1988 „We’ve Never Had It So Good”
• Black 1988 „Comedy”
• Sarah Jane Morris 1988 „Can’t Get To Sleep”
• Gail Ann Dorsey 1988 „The Corporate World”
• B J Cole 1989 „Transparent Music”
• Shari Belafonte 1989 „Shari”
• Yasuaki Shimizu 1989 „Aduna”
• Lene Lovich 1990 „March”
• Dave Stewart & Barbara Gaskin 1990 „The Big Idea”
• Mieko Shimizu 1990 „A Road Of Shells”
• Eugenio Finardi 1990 „La Forza Dell’amore”
• Donna Gardier 1990 „I’ll Be There”
• Incognito 1991 „Inside Life”
• Eugenio Finardi 1991 „Millennio”
• Camouflage 1991 „Meanwhile”
• Miss Thi 1991 „Lover”
• Dave Stewart & Barbara Gaskin 1991 „Spin”
• Alice 1992 „Mezzogiorno Sulle Alpi”
• Kevin Ayers 1992 „Still Life With Guitar”
• Claudio Baglioni 1992 „Assieme”
• Fiorella Mannoia 1992 „I Treni A Vapore”
• Claudio Baglioni 1992 „AncorAssieme”
• Raf 1993 „Cannibali”
• Cavani 1993 „Alza La Testa”
• Franco Battiato 1993 ” Caffe’ de la Paix”
• Chizuko Yoshihiro 1993 „Conscious Mind”
• Jakko 1994 „Kingdom Of Dust”
• Richard Barbieri/Tim Bowness 1994 „Flame”
• Jakko 1994 „Mustard Gas And Roses”
• Sharon Rose 1994 “Never Be The Same”
• Mick Karn 1995 „The Tooth Mother”
• Paul Young 1995 „Grazing In The Grass” Live
• Eros Ramazzotti 1995 „Più bella cosa” Live
• BJ Cole 1995 „Heart Of The Moment”
• Claudio Baglioni 1995 „Io Sono Qui”
• David Devant & His Spirit Wife 1996 „Ginger”
• Franco Battiato 1996 „L’Imboscata”
• Jakko 1996 „Are My Ears On Wrong?”
• Claudio Baglioni 1996 „Attori e Spettatori”
• Manfred Mann 1996 „Soft Vengeance”
• Franco Battiato 1996 „L’ombra della Luce”
• Jakko 1997 „Road To Ballina”
• Devogue 1997 „Devogue”
• Claudio Baglioni 1997 „Anime In Gioco”
• Lisa Stansfield 1997 „Never gonna give you up” Live
• Saro Cosentino 1997 „Ones & Zeros”
• Gavin Harrison 1997 „Sanity & Gravity”
• Franco Battiato 1998 „Gommalacca”
• Claudio Baglioni 1998 „A-Live”
• Lisa Stansfield 1999 „Swing”
• Shooter 1999 „Life’s A Bitch”
• Shooter 1999 „..And Your Point?”
• Claudio Baglioni 1999 „Viaggiatore sulla coda del tempo”
• Lewis Taylor 2000 „Lewis 2″
• Claudio Baglioni 2000 „Acustico”
• Lisa Stansfield 1997 „Ones & Zeros”
• Gavin Harrison 1997 „Sanity & Gravity”
• Franco Battiato 1998 „Gommalacca”
• Claudio Baglioni 1998 „A-Live”
• Lisa Stansfield 1999 „Swing”
• Shooter 1999 „Life’s A Bitch”
• Shooter 1999 „..And Your Point?”
• Claudio Baglioni 1999 „Viaggiatore sulla coda del tempo”
• Lewis Taylor 2000 „Lewis 2″
• Claudio Baglioni 2000 „Acustico”
• Lisa Stansfield 2001 „831 – Change”
• Peter Cox 2001 „Flame Still Burns”
• Angela Baraldi 2001 „Rosasporco”
• Heraldo Zuniga 2001 „Triangulo De Musgo”
• Manolo Garcia 2002 „Nunca El Tiempo Es Perdido”
• Patty Pravo 2002 „Radio Station”
• Sheila Nicholls 2002 „Wake”
• Porcupine Tree 2002 „In Absentia”
• Claudio Baglioni 2003 „Sono Io”
• Porcupine Tree 2003 „XM”
• Blackfield 2004 „Blackfield”
• Rob Cowen/Beverly Craven 2004 „Lady Advertiser”
• Claudio Baglioni 2005 „Cresendo e Cercando”
• Porcupine Tree 2005 „Deadwing”
• Lewis Taylor 2005 „In Session”
• Porcupine Tree 2005 „Up The Downstair” reissue
• Porcupine Tree 2005 „XM2″
• Stefano Panunzi 2005 “Timelines”
• Jakko 2006 „The Bruised Romantic Glee Club”
• Claudio Baglioni 2006 „Quelli Degli Altri Tutti Qui”
• Carlo Fimiani 2007 „Too Early”
• Steve Thorne 2007 „Emotional Creatures part 2″
• Three Blind Mice 2007 „Good Grief”
• Porcupine Tree 2007 „Fear Of A Blank Planet”
• Porcupine Tree 2007 „Nil Recurring”
• Gavin Harrison & 05Ric 2007 „Drop”
• No-Man 2008 „Schoolyard Ghosts”
• Ed Poole 2008 „ED4″
• Richard Barbieri 2008 „Stranger Inside”
• Steven Wilson 2008 „Insurgentes”
• Gavin Harrison & 05Ric 2009 „Circles”
• OSI 2009 „Blood”
• Dave Stewart & Barbara Gaskin 2009 „Blue & Green”
• Paolo Gianolio 2009 „Pane e Nuvole”
• Porcupine Tree 2009 „The Incident”
• Steve Thorne 2009 „Into The Ether”
• Dave Stewart & Barbara Gaskin 2009 „The TLG Collection”
• Claudio Baglioni 2009 „Q.P.G.A”
• Fjieri 2009 “Endless”
• Ed Poole 2010 „Depth”
• Marco Tafelli 2010 „Reset”

Publicat în Gavin Harrison, Hall of fame | Lasă un comentariu

Cindy Blackman

cindy-blackman-another-lifetimeCindy Blackman este o tobosara de jazz si rock de origine americana. Este cunoscuta publicului larg mai ales datorita inregistrarilor si turneelor realizate alaturi de Lenny Kravitz. Blackman a inregistrat cateva albume jazz solo, si a cantat alaturi de artisti jazz si rock cum ar fi Pharoah Sanders, Ron Carter, Sam Rivers, Cassandra Wilson, Angela Bofill, Buckethead, Bill Laswell si Joe Henderson. Blackman este o raritate in calitatea ei de femeie percutionist de jazz.

Nascuta pe 18 noiembrie, 1959, in Ohio, Blackman provine dintr-o familie de muzicieni. Prima ei intalnire cu tobele a fost la varsta de 7 ani. A primit multe critici legate de faptul ca a ales tobele in loc de alt instrument considerat mai potrivit pentru fete, cum ar fi vioara sau pianul, dar Blackman a spus ca a invatat sa ignore aceste observatii.

In 1982, Blackman s-a mutat in New York unde fost la inceput street performer. Astfel a avut ocazia sa ii vada si sa invete de la artisti precum Art Blakey, Elvin Jones, Philly Joe Jones, Roy Haynes, Tony Williams, Ed Blackwell, Billy Higgins, Louis Hayes, Al Foster, Billy Hart, Jack DeJohnette.

In 1984, Blackman a aparut in topul „Stele viitoare ale jazz-ului” la un radio in New York.

In 1987, primele compozitii ale lui Blackman au aparut pe albumul Verses al lui Wallace Roney.

In 1988 Blackman a debutat ca bandleader cu Arcane.

In 1993, Blackman a inceput colaborarea cu Lenny Kravitz care continua pana in ziua de azi.

Inainte de colaborarea cu Lenny Kravitz, Blackman cantase doar jazz, nefiind pregatita sa cante in fata unui intreg stadion. Blackman spunea ca exista o mare diferenta intre a canta cu Kravitz si a canta jazz. In formatia lui Kravitz, datoria ei este sa tina ritmul, sa il faca sa sune bine si sa adauge niste break-uri interesante din cand in cand. In schimb, in formatia ei de jazz, accentul se pune in mare masura pe partea creative a muzicii. De altfel, pentru Cindy Blackman, jazz-ul ramane forma suprema de exprimare artistica, unde totul se bazeaza pe creativitate.

In 1998 a scos pe piata Multiplicity, propriul ei manual de tobe, in format video.
Tehnica lui Blackman se caracterizeaza prin agilitate si viteza, imprumutand mult de la Tony Williams, dar aducand propria sa amprenta in acelasi timp. Foloseste drum rolls, shuffles si ritmuri grele.

Influente: Tony Williams, Art Blakey

Colaboratori: Steve Coleman, Wallace Roney, Kenny Barron, Lonnie Plaxico,J.D. Allen, Carlton Holmes, George Mitchell, Antoine Roney, Jacky Terrasson, Clarence Seay, Larry Willis, Buster Williams, Pharoah Sanders, Ron Carter, Sam Rivers, Cassandra Wilson, Angela Bofill, Buckethead, Bill Laswell, Joe Henderson

Discografie

CD-CindyBlackmanLilSumn1992: Code Red cu Steve Coleman, Wallace Roney, Kenny Barron, Lonnie Plaxico
1992: Arcane cu Wallace Roney, Joe Henderson, Kenny Garrett, Larry Willis, Buster Williams, Clarence Seay
1994: Telepathy with Antoine Roney, Jacky Terrasson, Clarence Seay
1996: The Oracle with Gary Bartz, Kenny Barron, Ron Carter
1998: In The Now with Ravi Coltrane, Jacky Terrasson, Ron Carter
1999: Works On Canvas with J.D. Allen, Carlton Holmes, George Mitchell
2000: A Lil’ Somethin’ Somethin’ cu Kenny Barron, Gary Bartz, Ron Carter, Kenny Garrett, Lonnie Plaxico, Wallace Roney, Clarence Seay, Jacky Terrasson, Buster Williams
2001: Someday cu J.D. Allen, Carlton Holmes, George Mitchell
2005: Music for the new Millennium cu J.D. Allen (tenor sax), Carlton Holmes (Fender Rhodes si sintetizator), George Mitchell (bass). Produs in New York City by Kimo Kaulani & Edward Vinatea

Echipament

Blackman foloseste fete Remo si tobe Gretsch.

Cinele: A fost reprezentanta pana nu demult pentru Zildjan.
Acum insa reprezinta cinelele Istanbul Agop – seria ‘Om':

cinelecb

Bete:

betecb

SONY DSC cindyb3

Publicat în Cindy Blackman, Hall of fame | Lasă un comentariu

Travis Barker

travis-barker-pic1

Travis Barker este un tobosar american, care s-a afirmat mai ales o data cu intrarea in Blink-182. A participat insa si alte proiecte rock, hip-hop si R&B, dintre care cele mai importante sunt +44, The Transplants, Box Car Racer si TRV$DJAM.

Nascut in 1975, Travis Landon Barker a inceput sa cante la tobe la 4 ani. A studiat cu un profesor de jazz si in primii ani a intrat in contact cu multe stiluri muzicale. In timpul liceului, a castigat destul de multa experienta cantand intr-o formatie jazz si in fanfara, cat si participand la concursurile si festivalurile regionale. In ultimul an, Travis a fost selectat pentru un turneu cu o formatie rock. A continuat apoi sa cante in cateva alte formatii rock: Feeble, The Suicide Machines si The Aquabats.

Blink-182

In 1998, Travis l-a inlocuit pe tobosarul original al trupei Blink-182 intr-un concert la care acesta nu putea participa. I-a salvat si impresionat pe ceilalti 2 membrii ai trupei, invatand peste 20 de piese in cele cateva ore dinaintea spectacolului. Astfel a ajuns sa fie tobosarul permanent al trupei. S-a impus si si-a consolidat pozitia in formatie in scurt timp prin talent si profesionalism.

Travis a cunoscut succesul alaturi de Blink-182 incepand cu albumul Enema of the State in iunie 1999, care a avut vanzari de peste 9 milioane de copii si a fost pentru peste 1 an in Billboard’s Top 200. Cele 3 single-uri de mare succes de pe album au fost: „What’s My Age Again,” „All The Small Things” si „Adam’s Song”.

Dupa ce au scos un album live The Mark, Tom, and Travis Show (The Enema Strikes Back!) in noiembrie 2000, formatia a intrat in studio si a scos albumul Take Off Your Pants and Jacket in iunie 2001. A fost o continuare a succesului comercial si a popularitatii formatiei.

In 2002, Barker a cantat in cea mai mare parte cu grupul Box Car Racer impreuna cu DeLonge. Dupa aceasta DeLonge si Barker s-au intors in formatie pentru un nou album, Blink-182, scos pe piata in noiembrie 2003 si care a avut la fel de mult succes ca si cele anterioare. A fost in plus mult mai apreciat si de critica, fiind vazut ca mai ‘matur’, cu elemente experimentale inspirate de schimbarile din vietile membrilor, cat si de proiectele secundare ale acestora (Box Car Racer si The Transplants).

La sfarsitul lui 2004, tensiunile intre membrii formatiei au crescut. In februarie 2005 membrii Blink-182 au anuntat ca se despart.

DeLonge a format Angels & Airwaves, iar Hoppus si Barker au continuat impreuna infiintand +44. In 2008 au existat 2 evenimente, moartea unuia dintre producatorii Blink-182, Jerry Finn, si Barker a supravietuit unui accident aviatic, care au dus la reuniunea formatiei Blink-182. Anuntul a fost facut in februarie 2009 la ceremonia de decernare a premiilor Grammy. Primul tur dupa reuniune a avut loc la mijlocul lui 2009 si in vara lui 2010.

In prezent, formatia pregateste un nou album, preconizat sa apara in aprilie sau mai 2011.

Alte proiecte si colaborari (2002 – prezent)

Incepand cu 2002, Barker si-a afirmat interesul pentru multe genuri muzicale, in afara de rock, mai ales hip hop. Neputand explora aceste interese cu Blink-182, Barker a participat la 2 proiecte hip hop in aceeasi perioada in care facea parte din Blink-182: The Transplants si Expensive Taste.

Box Car Racer este un alt proiect pornit cu Tom DeLonge in 2002. Au scos un album cu acelasi nume.

Transplants este o formatie hip hop-induced punk, impreuna cu care Barker a scos 2 albume. Formatia s-a dezbinat in 2005. In ianuarie 2010, Barker a anuntat ca Transplants se reunesc pentru a scoate noi piese.

+44

90619A2_BARKER_T_B-GR_01

In 2005, Barker a intemeiat impreuna cu colegul sau de la Blink-182 Mark Hoppus o noua formatie, +44, in care a fost cooptata la partea vocala si Carol Heller de la Get The Girl. Au scos un singur album – When Your Heart Stops Beating.

Printre experientele lui Barker cu alte genuri de muzica se numara Bad Boy 4 Life de P Diddy si Back In The Mudd de Bubba Sparxxx; Barker a fost producator si a lucrat pe albume cu Black Eyed Peas, Pink, Pharrell si multe altele, enumerate mai jos in sectiunea ‘Alte colaborari’. In ceea ce priveste primul sau album solo, Barker l-a numit ca facand parte din ‘no-one genre’, preferand sa nu il incadreze in niciun gen de muzica cunoscut.

Echipament

Barker este sponsorizat de ‘Orange County Drum and Percussion’ si ‘Zildjian’.

Cel mai recent set de tobe (2009–2010)
* Tobe – OCDP Diamond Fire Acrylic w/50% offset Lugs
12×9″ tom
16×14″ cazan
22×20″ toba mare
14×6.5″ premier Orange County otel inoxidabil/nichel
Latin Percussion LP008 Rock Ridge Rider Cowbell

* Hardware – DW
9000 Series – hardware
5000 Series – pedale

* Cinele – Zildjian
14″ Avedis Mastersound – fus
10″ A Custom Splash
20″ K Crash Ride
18″ A Custom Projection Crash
21″ A Sweet Ride
18″ Oriental China Trash

* Fete de toba – Remo
Premier: Emperor X (fata de bataie) / Ambassador Snare Side (fata de rezonanta)
Tomuri: Smooth White Emperors (fata de bataie) / Ambassadors (fata de rezonanta)
Toba mare: Powerstroke 3 (fata de bataie)

* Bete – Zildjian
Travis Barker Series Zildjian Drum Sticks

Barker foloseste electronice Roland si percutie LP.

Discografie

Proiecte solo
* Let The Drummer Get Wicked (Mixtape) (2011)
* Give the Drummer Some (2011) – va fi lansat pe 22 februarie

Cu Blink-182
* Enema of the State (1999)
* The Mark, Tom, and Travis Show (The Enema Strikes Back!) (2000)
* Take Off Your Pants and Jacket (2001)
* Blink-182 (2003)
* Greatest Hits (2005)
* TBA (2011)

Cu Transplants
* Transplants (2002)
* Haunted Cities (2005)

Cu +44
* When Your Heart Stops Beating (2006)

Cu TRV$DJAM
* Fix Your Face (mixtape) (2008)
* Fix Your Face, Vol 2: Coachella (mixtape) (2009)

Cu The Aquabats
* The Fury of the Aquabats! (1997)

Cu Box Car Racer
* Box Car Racer (2002)

Cu Expensive Taste
* DJ Skee Presents: Expensive Taste (2007)

Alte colaborari:
* „In Search Of…” (N.E.R.D) (2001) – tobe „Provider”
* „Elephunk” (Black Eyed Peas) (2003) – tobe „Rock My Shit”
* „Try This” (Pink) (2003) – tobe „Unwind”
* „Trill” (Bun B) (2005) – tobe „Late Night Creepin”
* „King” (T.I.) (2006) – coproductie pentru „You Know Who”
* „Wolves” (Idiot Pilot) (2007) – tobe „Elephant”
* „I Don’t Have to Try” / „Alone” / „Runaway” / „I Can Do Better” (Avril Lavigne) (2007) – tobe
* „Get Money, Stay True” (Paul Wall cu Expensive Taste) (2007) – tobe si productie „Slidin’ on That Oil”
* „Hardcore 4 Life” (Danny Diablo (2007) – tobe „Livin’ By The Gun” & „Jersey White Trash”
* „The Way It Is” (Blestenation) (2007) – tobe
* „It’s Whateva” (the Federation) (2007) – tobe „Black Rosez”
* „Dope Boys” (Game) (2008) – tobe, productie si contributie la partea vocala
* „Goodbye” (The Centerfolds) (2008) – tobe
* „OG’z” (Wale) (2008) – tobe
* „The G Files” (Warren G) (2009) – tobe „Let’s Get High”
* „Stronger with Each Tear” (Mary J. Blige) (2009) – tobe „Stairway to Heaven”
* „Drop the World/Forever” (Drake, Lil Wayne & Eminem) (2010) – tobe si percutie “Live Performance”
* „Rebirth” (Lil Wayne) (2010) – productie „One Way Trip”
* „Rockstar 101″ (Rihanna with Slash) (2010) – tobe in videoclip
* „Outta Control” (Mams Taylor featuring Jacoby Shaddix) (2010) – tobe si productie
* „B.o.B Presents: The Adventures of Bobby Ray” (B.o.B) (2010) – tobe si percutie „Fame”
* „Electric Gigolo” (Mickey Avalon) (2010) – tobe „Fast Life”
* „Heart of a Champion” (Paul Wall) (2010) – tobe si productie „Take Notes”, „Im’ma Get It”, „Live It”, „Not My Friend” si „Heart Of A Hustler”
* „31 Minutes to Takeoff” (Mike Posner) (2010) – tobe „Gone In September”
* „Passion, Pain & Pleasure” (Trey Songz) (2010) – tobe si productie „Blind”
* „Peice Of Mind (mixtape)” (Eddie Rap Life) (2010) – tobe si percutie „Rock N Roll Memorabilia”, „Invisible Ingredients”, „Oh Lord” si „Waitin’ For The Moment”
* „I Am Not A Human Being” (Lil Wayne) (2010) – tobe si percutie „I Am Not A Human Being”
* „You Need This Music” (Nottz) (2010) – tobe si percutie „Intro”
* „Bad Season (mixtape)” (Tech N9ne featuring Dr Dre & Krizz Kaliko) (2010) – tobe si productie „Hard Liquor”

Remixuri

* „Back in the Mudd” (Bubba Sparxxx) (2004)
* „Can I Have It like That” (Pharrell Williams featuring Gwen Stefani) (2006)
* „Throw Some D’s” (Rich Boy) (2006)
* „Pump It” (Black Eyed Peas) (2006)
* „Shoes Off Lights Out” (Go Big) (2007)
* „Duffle Bag Boy” (Playaz Circle featuring Lil Wayne) (2007)
* „Crank That (Soulja Boy)” (Soulja Boy Tell ‘Em) (2007)
* „Umbrella” (Rihanna) (2007)
* „I Kissed a Girl” (Katy Perry) (2008)
* „Famous Stars Wit Straps” (Paul Wall featuring Too Short & B-Real (2007)
* „Low” (Flo Rida) (2008)
* „Don’t Touch Me (Throw da Water on ‘em)” ( Busta Rhymes) (2008)
* „Jockin’ Jay-Z (Dopeboy Fresh)” (Jay-Z) (2008)
* „3 a.m. (Remix)” (Eminem) (2009)
* „Get U Home” (Shwayze si Cisco Adler) (2009)
* „The One” (Slaughterhouse featuring Bun B) (2009)
* „Forever” (Drake, Eminem, Kanye West and Lil Wayne) (2009)
* „I Wanna Rock” (Snoop Dogg) (2010)
* „Such Great Heights” (Postal Service) (2010)
* „Shake” (Game) (2010)
* „How Low” (Ludacris) (2010)
* „Sour Patch Kids” (Asher Roth featuring Talib Kweli si Blu) (2010)
* „Hard in da Paint” (Waka Flocka) (2010)
* „Yeah Ya Know (Takers)” (T.I.) (2010)
* „Penitentiary” (Raekwon) (2010)
* „Big Nut Bust” (Big Sean) (2010)

 

Publicat în Hall of fame, Travis Barker | Lasă un comentariu

Simon Phillips

simonphillips7

Simon Phillips este unul dintre cei mai cunoscuti si respectati tobosari, al carui stil reflecta atat talentul si tehnica, cat si un simt muzical deosebit. Este la fel de precis si intens in acelasi timp indiferent de stilul ales: rock, fusion, jazz.

Nascut in 1957 in Marea Britanie, Simon si-a inceput cariera la 12 ani, cantand si inregistrand pana la 16 ani alaturi de tatal sau, Sid Phillips, si formatia acestuia Dixieland. A primit apoi oferta sa faca parte din musicalul Jesus Christ Superstar, care i-a lansat si marcat definitiv cariera. In scurt timp, la doar 20 de ani, Simon a devenit unul dintre cei mai cautati tobosari de inregistrari din Londra.

A inregistrat si a fost in turnee cu multi artisti si multe formatii, dintre care cativa sunt: Mick Jagger, The Who, Jeff Beck, Jack Bruce, Peter Gabriel, Joe Satriani, Tears for Fears, Judas Priest, Roxy Music, Michael Schenker, Nik Kershaw, Phd., Al Di Meola, 801, Pete Townshend, Russ Ballard, Robert Palmer, Stanley Clarke, The Pretenders, Jon Anderson, Whitesnake si Dave Gilmour, si lista continua.

In 1992 Simon a decis sa se mute in Statele Unite, odata cu invitatia venita de la Toto pentru un turneu mondial. Au scos albumul „Tambu” in 1995, a urmat un an de turnee in 1996, calatorind in Europa, Japonia, Asia de SE si Americade Sud. In 1997 Simon s-a retras din Toto pentru a indeplini un scop personal: a plecat in turneu cu propria formatie, fiind pentru prima data lider si cantand muzica sa. Au fost realizate turnee in Europa, Japonia si Statele Unite, inclusiv aparitia de la The North Sea Jazz Festival.
In 1998 a inregistrat un nou album de studio alaturi de Toto – „Mindfields”, urmand apoi 2 ani de turnee din care s-a nascut albumul live „Livefields”. Cel mai recent album Toto – „Through the Looking Glass” – a plimbat formatia in 2002 si 2003 prin Europa si Asia. A cantat cu Toto pana in 2008 cand formatia s-a destramat. In vara lui 2010 membrii s-au reunit pentru un turneu in onorarea lui Mike Porcaro.

In 2000 Simon a luat o pauza de la cantatul cu Toto si a inregistrat alaturi de Derek Sherinian, de la Dream Theater, si a produs si aranjat „Inertia”. In 2001 a inregistrat si cu formatia Planet X, „Moonbabies” si CDul „Live From Oz”.

In 2008 Simon a fost invitat la Modern Drummer Festival.

In 2009, Simon Phillips impreuna cu Philippe Saisse la clape si Pino Palladino la bas a format un trio funk/jazz: Phillips Saisse Palladino (PSP), cu care a plecat in turneu in Europe in 2009 si 2010. Phillips a cantat si alaturi de Joe Satriani pe albumul acestuia „Super Colossal”.

Compozitor

In 1988, Simon a pornit si pe drumul proiectelor solo si al compozitiei cu albumul „Protocol”, urmat in 1992 de „Force Majeure”. Chiar mai reusit s-a dovedit a fi albumul solo din 1995 – „Symbiosis”, aratand si o schimbare de directie in aria compozitionala. Ii place sa spuna despre aceasta schimbare ca s-a datorat mutarii in SUA. In 1997 a inregistrat „Another Lifetime” care demostra o noua fata a compozitiilor si interpretarii sale. Au urmat in 1998 „Out of the Blue”, iar in 1999 a surprins cu o noua schimbare de stil pe discul „Vantage Point”, care este un album de jazz pur.

Producator

O alta directie a carierei muzicale a lui Simon este cea de producator, inceputa din perioada cand se afla in Anglia, unde a lucrat la 3 albume alaturi de compozitorul englez Mike Oldfield. Pe langa proiectele solo, Simon a co-produs albumul Toto „Tambu” in 1995, urmat de „Mindfields” in 1998. Simon a colaborat in iarna 2001/02 la albumul Toto „Through the Looking Glass”, inregistrat in propriul studio.

Discografie

Albume solo

* Protocol (1988)
* Force Majeure (1992)
* Symbiosis (1995)
* Another Lifetime (1997)
* Out of the Blue (1999)
* Vantage Point (2000)

Mike Rutherford

* Smallcreep’s Day (1980)

The Who

* The Iron Man: The Musical by Pete Townshend (1989)
* Join Together (1990)
* Two Rooms: Celebrating the Songs of Elton John & Bernie Taupin [Track 4] (1991)
* Thirty Years of Maximum R&B [Disc 4, tracks 19 & 21] (1994)
* Greatest Hits Live [Disc 2, tracks 1-5] (2010)

Toto

* Absolutely Live (1993)
* Tambu (1995)
* Toto XX (1998)
* Mindfields (1999)
* Livefields (1999)
* Through the Looking Glass (2002)
* Live in Amsterdam (2003)
* Falling in Between (2006)
* Falling in Between Live (2007)

Derek Sherinian

* Inertia (2001)
* Black Utopia (2003)
* Mythology (2004)
* Blood Of The Snake (2006)

Judas Priest

* Sin After Sin (1977)

Mike Oldfield

* Crises (1983)
* Discovery (1984)
* Islands (1987)
* Heaven’s Open (1991)

Echipament

Setul de tobe

* ProMark 707 „Simon Phillips” bete cu semnatura
* Tama „Gladiator” premier 5.5×14 placat cu 1mm nichel bronz negru
* Tama „Monarch” premier6.5×14 cu 3 straturi artar/3 straturi bubinga/ 2 straturi artar
* Tama „Pageant”(5×12 7ply maple) Signature Wooden Snare Drum

Toate tobele sunt TAMA Bubinga Elite

* 2 15″x 24″ toba mare montata in pozitie speciala
* 14″x 20″ Gong toba mare
* 14″x 18″ cazan
* 13″x 16″ cazan
* 12″x 15″ cazan
* 11″x 14″ tom
* 10″x 13″ tom
* 9″x 12″ tom
* 7″x 10″ tom
* MRM12S stativ (pentru „Pageant”)
* Octoban 443mm
* Octoban 472mm
* Octoban 536mm
* Octoban 600mm
* Iron Cobra stativ fus fara picioare
* suport dublu de tomuri
* Hardware special pentru Octoban SD & Cinele
* Hardware special pentru toba mare Gong
* SP164HAS

Cinele

* Zildjian A 14″ fus personalizat
* Zildjian 10″ fus pentru inregistrari
* Zildjian A 19″ Crash personalizat
* Zildjian A 18″ Crash personalizat
– cele de mai sus au fost inlocuite temporar de prototipuri Zildjian:
* Zildjian A 17″ Crash
* Zildjian A 22″ Oriental China „Trash” sau swishknocker
* Zildjian A 20″ Oriental Classic China
* Zildjian A Custom 22″ Ride
* Zildjian A Custom 12″ Splash
* Zildjian Proto Type Sound Lab 19″
* Zildjian Proto Type Sound Lab 18″
* Zildjian Proto Type Sound Lab 17″
* Zildjian Proto Type Sound Lab 14″

* Simon Phillips Anniversary premier SP1465HA
drums-percussion-drums-snare-tama-signature-snares-sp1465ha-spa
Fete de toba

* Remo Clear Ambassador (tomuri, toba mare si octobane)
* Remo Coated Ambassador (premiere)
* Remo Timpani drum head(toba Gong)

Publicat în Hall of fame, Simon Phillips | Lasă un comentariu

Nicko McBrain

nickomcbrainlondondunnett

Nicko McBrain (pe numele adevarat Michael Henry McBrain) este un tobar englez nascut pe 5 iunie 1954, membru al formatiei Iron Maiden din 1982 pana in prezent.

Pasiunea pentru tobe a venit cand, copil fiind, l-a vazut pe Joe Morello cantand. A inceput lectiile cu John Ghanem. Dupa ce a studiat ingineria la insistentele tatalui, a fost liber sa faca o profesie din tobe.

Prima sa formatie a fost The Streetwalkers, cu care canta blues. Inainte de Iron Maiden a cantat cu Pat Travers in 1976-1978, cat si cu formatia franceza punk Trust. Porecla ‘Nicko’ i-a fost data de claparul Billy Day care asa il prezenta.

McBrain apare frecvent in topurile celor mai buni tobosari heavy metal, cat si din lume in general, fiind apreciat pentru evolutii profesioniste de studio si live. In clasamentul celor cei mai buni 50 de tobosari din toate timpurile din revista Rhythm Magazine este clasat pe locul 18.
McBrain e cunoscut pentru simtul umorului. Este mare amator de interviuri si aparitii publice.

Stilul lui McBrain reprezinta un element important din soundul Iron Maiden incepand cu Piece of Mind din 1983. Formatia a scos un DVD in 2008 – ‘Live After Death DVD’, pe care explica printre altele ca prima melodie, „Where Eagles Dare”, demonstreaza abilitatea lui McBrain de a folosi pedala simpla foarte rapid, cat si breakuri rapide pe tomuri. Este un cantec analizat adesea in clinicile lui Nicko, fiind considerat complex si interesant din punct de vedere tehnic.
Marturii din acelasi documentar video spun ca in turneul World Slavery Tour, tobosari precum Tommy Lee l-au poreclit pe McBrain ‘caracatita’ dupa ce au vazut modul in care acesta canta in timpul spectacolelor.

Pentru un sunet mai agresiv pe premier, McBrain foloseste uneori capatul mai gros al batului stang. Poate jongla cu stiluri diferite, cu masuri diferite (de ex in „Alexander the Great”, partea de dupa al 2lea refren este cantata in ⅞; foloseste 7/4 in „Brighter Than a Thousand Suns” si 14/8 dupa refrenul al doilea din „The Longest Day”). Este cunoscut ca nu folosete pedala dubla. In schimb poseda o tehnica foarte rapida, canta cu piciorul gol, dupa cum se vede in videoclipul Flight 666 de pe „Rime Of The Ancient Mariner (Part 1)” , cat si in cantecul „The Evil That Men Do”. Pentru aceste motive, colegul sau Steve Harris a spus ca „…poate canta diverse genuri de muzica. Tobosari de la alte formatii stau in spatele lui pentru a-i intelege tehnica, dar kitul lui e pozitionat astfel incat in mare parte din timp el nici nu se uita unde loveste”. Tot Harris a spus ca Harris face munca unui compozitor este mai usoara cand il are pe Nicko in formatie.

Echipament

nicko_mcbrain1

Kitul lui McBrain este amplasat foarte inalt pentru a permite tobe mai mari si cinele cat mai aproape de el. Toba mica e montata mai inalt si mai apropiat de restul setului, astfel incat toba mare e mai apropiata de fus, obtinand astfel o pozitie mai comoda pentru tobosar.

McBrain foloseste tobe Premier si cinele Paiste. In trecut a fost endorser pentru Sonor, schimband la Premier la inceputul anilor 90 cand Sonor a fost vandut. Pentru A Matter of Life and Death a folosit o toba mica Ludwig de metal LM 402 pe care o avea din 1975, aceasta fiind cea mai vehe toba din setul lui. Nicko a folosit multa vreme pedala Ludwig Speed King, dar de la mijlocul anilor 90 a schimbat la 1993 DW 5000 Turbo Single Chain si mai noul stand de fus DW 5000. Foloseste bete Vic Firth cu semnatura.

Kitul de turneu (2008)

Tobe Premier Elite cu finisare personalizata
* 6×6″ Tom
* 8×8″ Tom
* 10×10″ Tom
* 12×12″ Tom
* 13×13″ Tom
* 14×14″ Tom
* 15×15″ Tom
* 16×16″ Tom
* 18×16″ Cazan
* 24×18″ Gen-X Toba mare
* 14×6.5″ Ludwig LM402 Toba mica
* Mascota Sooty imbracata in faraon ca simbol al turneului Somewhere Back in Time si pe post de extraterestru pentru turneul Final Frontier World Tour.

Fete de toba
* Remo Coated Ambassadors (fetele de bataie de pe tomuri), Ebony Ambassadors (fetele de rezonanta de pe tomuri), Coated Emperor X (toba mica), Fiberskyn 3 (toba mare)

Cinele de la Paiste
* 15″ Signature Reflector Heavy Full Crash (custom)
* 19″ Signature Reflector Heavy Full Crash
* 16″ Signature Reflector Heavy Full Crash
* 20″ Signature Reflector Heavy Full Crash
* 18″ Signature Reflector Heavy Full Crash
* 14″ Signature Heavy – fus (Reflector Finish) (custom)
* 13″ Formula 602 Heavy Bell
* 22″ Signature Reflector Bell Ride „Powerslave”
* 17″ RUDE Crash/Ride
* 20″ Signature Crash (prototip)
* 22″ Signature Reflector Heavy Full Crash
* 20″ Signature Reflector Heavy China (custom)
* 40″ Symphonic Gong finisaj (Custom Brilliant)

Bete
* Vic Firth 16×0.595 ‘’

Setul de tobe si cinelele lui McBrain nu au logoul standard Premier si Paiste. Numele de firma este inscriptionat folosing si logoul Iron Maiden.

Discografie

Streetwalkers

* Downtown Flyers (1975)
* Red Card (1976)

Pat Travers

* Makin’ Magic (1977)
* Putting It Straight (1977)

Trust

* Marche ou Crève (Original French Release)/Savage (English Language Version) (1981)

Iron Maiden

* Piece of Mind (1983)
* Powerslave (1984)
* Somewhere in Time (1986)
* Seventh Son of a Seventh Son (1988)
* No Prayer for the Dying (1990)
* Fear of the Dark (1992)
* The X Factor (1995)
* Virtual XI (1998)
* Brave New World (2000)
* Dance of Death (2003)
* A Matter of Life and Death (2006)
* The Final Frontier (2010)

Publicat în Hall of fame, Nicko McBrain | Lasă un comentariu

John Bonham

bannerjb

John Bonham, tobosarul trupei Led Zeppelin, este considerat unul dintre cei mai buni tobosari de rock ai tuturor timpurilor. Este recunoscut pentru cateva caracteristici determinante: viteza, putere, lovituri, sunete neobisnuite si ritmuri noi. S-a evidentiat initial cu loviturile cu piciorul drept in toba mare si trioleti extrem de rapizi. Si-a rafinat stilul in timp, obtinand o tehnica controlata a incheieturii, cu ajutorul careia putea da lovituri mai puternice fara sa oboseasca.

S-a nascut pe 31 mai 1948 in Worcestershire, Anglia si a descoperit tobele la 5 ani. In scurta sa existenta (a murit la doar 32 de ani) si-a pus definitiv amprenta in rock, schimband rolul tobosarului dintr-un membru nevazut intr-o piesa de baza care contribuie cel putin la fel de mult ca si ceilalti muzicieni din formatie.

Particularitatea stilului sau s-a evidentiat foarte devreme si consta in lovituri extrem de puternice, zgomotoase. Se spune ca formatiile in care canta initial erau uneori refuzate de cluburi din cauza modului dur de a canta al lui Bonham, pentru care era ceva obisnuit sa sparga fata tobei mari in timpul concertelor. Bonham s-a evidentiat si prin integrarea de tobe neclasice in setul clasic de tobe: orice de la congas, timpani, pana la gong. In plus, Bonham alterna betele si palmele, pentru ca a considerat ca obtinea tonalitati pe care nu le-ar fi putut obtine altfel.

Initial a cantat in formatii mici: Terry Webb and the Spiders, The Nicky James Movement, The Senators, A Way of Life si in sfarsit Crawling King Snakes al carei solist era Robert Plant.

Proiectul denumit initial New Yardbirds, iar apoi Led Zeppelin, s-a format in 1968 la initiativa chitaristului Jimmy Page si solistului Robert Plant, care i-au ales imediat pe John Bonham la tobe si John Paul Jones la chitara bas.

In timpul primului turneu al formatiei in Statele Unite, in 1968, Bonham l-a intalnit pe Carmine Appice care la vremea aceea canta la Vanilla Fudge. Appice i-a facut cunostinta lui Bonham cu tobele Ludwig, carora acesta le-a ramas fidel.

Bonham folosea cele mai lungi si mai grele bete care existau (2B) (desi probabil marimea era 5B sau 5A, marca Promoco din Anglia).
Stilul sau puternic de a lovi tobele s-a impregant in soundul Led Zeppelin in melodii precum: „Immigrant Song” (Led Zeppelin III), „When the Levee Breaks” (Led Zeppelin IV / ), „Kashmir” (Physical Graffiti), „The Ocean” (Houses of the Holy), and „Achilles Last Stand” (Presence). In inregistrarea de studio pentru “Misty Mountain Hop” se poate auzi
exact dinamica si exactitatea loviturilor sale, la fel si in “No Quarter”. In cateva bucati de pe albume ulterioare, Bonham a adaptat pentru tobe influente funk si latino – “Royal Orleans” si “Fool in the Rain” surprinzand prin ritmuri samba si New Orleans shuffle.

Cel mai faimos solo al sau se numeste “Moby Dick”. Bonham il executa alternand betele cu palmele:

Se crede ca Bonham este primul care a folosit intr-un concert sintetizatoare electronice pentru un instrument de-al sau (timpani) in timpul cantecului „Kashmir” la Dallas in 1977.

Numerosi muzicieni din vremea noastra au facut sampling pe ritmurile lui Bonham si le-au integrat in melodiile lor. Beastie Boys au folosit fragmente din “Moby Dick”, “The Ocean” si “When the Levee Breaks”.

Pe langa Led Zeppelin, Bonham a mai inregistrat in 1969 cu grupul britanic The Family Dogg albumul A Way of Life, impreuna cu Page si Jones. Au existat colaborari cu Screaming Lord Sutch pe albumul Lord Sutch and Heavy Friends in 1970, cu Roy Wood (1979) si cu Wings pentru proiectului lui Paul McCartney Back to the Egg Rockestra.

Alte proiecte ale lui Bonham includ aparitia in 1974 in filmul „Son of Dracula”, si apoi in „The Song Remains the Same” unde intepreteaza „Moby Dick”.

John Bonham a murit accidental in somn din cauza abuzului de alcool in 1980. La moartea lui s-a pus problema selectarii unui nou tobosar. Candidatii nu erau unii oarecare: Cozy Powell, Phil Collins, Carmine Appice, Barriemore Barlow, Roger Taylor, Simon Kirke or Bev Bevan si altii, dar Plant, Page si Jones au hotarat ca formatia nu ar mai fi la fel fara Bonham. Led Zeppelin s-a destramat o data cu moartea tobosarului.

Bonham a fost numit tobosarul rock numarul 1 de catre revistele Rolling Stones (feb 2010), Classic Rock (2005), Modern Drummer, Stylus (2007) cat si pe Gigwise.com (2008).

Bonham l-a admirat si a fost influentat de Ginger Baker. In schimb, influentele lui Bonham se vad la artisti precum Tony Thompson, Dave Grohl, Tommy Lee, Peter Criss, Stewart Copeland si Chad Smith etc.

Echipament

Bonham a folosit la inceput tobe Premier, iar la sfarsitul anilor 60 a trecut la marca Ludwig la sfatul lui Carmine Appi albumul Lord Sutch and Heavy Friends in 1970, cu Roy Wood (1979) si cu Wings pentru proiectului lui Paul McCartney Back to the Egg Rockestra.

Alte proiecte ale lui Bonham includ aparitia in 1974 in filmul „Son of Dracula”, si apoi in „The Song Remains the Same” unde intepreteaza „Moby Dick”.

John Bonham a murit accidental in somn din cauza abuzului de alcool in 1980. La moartea lui s-a pus problema selectarii unui nou tobosar. Candidatii nu erau unii oarecare: Cozy Powell, Phil Collins, Carmine Appice, Barriemore Barlow, Roger Taylor, Simon Kirke or Bev Bevan si altii, dar Plant, Page si Jones au hotarat ca formatia nu ar mai fi la fel fara Bonham. Led Zeppelin s-a destramat o data cu moartea tobosarului.

Bonham a fost numit tobosarul rock numarul 1 de catre revistele Rolling Stones (feb 2010), Classic Rock (2005), Modern Drummer, Stylus (2007) cat si pe Gigwise.com (2008).

Bonham l-a admirat si a fost influentat de Ginger Baker. In schimb, influentele lui Bonham se vad la artisti precum Tony Thompson, Dave Grohl, Tommy Lee, Peter Criss, Stewart Copeland si Chad Smith etc.

Echipament

Bonham a folosit la inceput tobe Premier, iar la sfarsitul anilor 60 a trecut la marca Ludwig la sfatul lui Carmine Appi albumul Lord Sutch and Heavy Friends in 1970, cu Roy Wood (1979) si cu Wings pentru proiectului lui Paul McCartney Back to the Egg Rockestra.

Alte proiecte ale lui Bonham includ aparitia in 1974 in filmul „Son of Dracula”, si apoi in „The Song Remains the Same” unde intepreteaza „Moby Dick”.

John Bonham a murit accidental in somn din cauza abuzului de alcool in 1980. La moartea lui s-a pus problema selectarii unui nou tobosar. Candidatii nu erau unii oarecare: Cozy Powell, Phil Collins, Carmine Appice, Barriemore Barlow, Roger Taylor, Simon Kirke or Bev Bevan si altii, dar Plant, Page si Jones au hotarat ca formatia nu ar mai fi la fel fara Bonham. Led Zeppelin s-a destramat o data cu moartea tobosarului.

Bonham a fost numit tobosarul rock numarul 1 de catre revistele Rolling Stones (feb 2010), Classic Rock (2005), Modern Drummer, Stylus (2007) cat si pe Gigwise.com (2008).

Bonham l-a admirat si a fost influentat de Ginger Baker. In schimb, influentele lui Bonham se vad la artisti precum Tony Thompson, Dave Grohl, Tommy Lee, Peter Criss, Stewart Copeland si Chad Smith etc.

Echipament

Bonham a folosit la inceput tobe Premier, iar la sfarsitul anilor 60 a trecut la marca Ludwig la sfatul lui Carmine Appice. Dupa aceea Bonham a fost endorser Ludwig Drums. Pentru concerte folosea o combinatie de tobe din diverse seturi. Incepand cu 1970, a folosit o toba mare 26’’x14’’, care era cea mai caracteristica parte din setup-ul sau. A mai folosit cazane de dimensiuni variabile: 16″x16″, 16″x18″ si 20″x18″ (pentru anumite aparitii live). Marimea tom-urilor a variat intre 12″x14″, 10″x14″ si 12″x15″.

Kit-ul de studio si turneu (1969-1970)

  • 14×12″ Tom (montat pe suport de toba mica)
  • 16×16″ Cazan
  • 18×16″ Cazan
  • 26×14″ Toba mare

( Avea o toba mare secundara care se poate vedea in demo-ul Communication Breakdown, dar pe care nu a folosit-o niciodata pentru inregistrari. A fost folosita o singura data intr-un turneu cu Vanilla Fudge. Avea si un cazan de 20″ folosit foarte rar din cauza dimensiunilor)

Kit-ul de studio si turneu (1969-1973)

Tobe – Ludwig Green Sparkle (era kit-ul sau favorit si a fost folosit la toate inregistrarile de la IV incolo, cu exceptia Presence unde a
folosit kit-ul Silver Sparkle)

  • 14×10″ Tom 16×16″ Floor Tom
  • 18×16″ Cazan
  • 26×14″ Toba mare
  • 14×6.5″ toba mica Ludwig Chrome Supraphonic 402
  • 29″ Machine Timpani (1972+)
  • 29″ 32″ Universal Timpani (1972+)
  • pedala Ludwig Speed King

john-bonham-drums-460-100-460-70

„The Song Remains The Same” Kit (1973–1975)

Tobe – Ludwig Amber Vistalite (Bonham avea o toba mare de rezerva
pentru ca aceste tobe erau cunoscute ca cedand usor)

  • 14″x10″ Tom
  • 16×16″ Cazan
  • 18×16″ Cazan
  • 20×16″ Cazan
  • 26×14″ Toba mare
  • 14×6.5″ toba mica Ludwig Chrome Supraphonic 402
  • 29″ Machine Timpani
  • 29″ 32″ Universal Timpani
  • pedala Ludwig Speed King

Cinele

Bonham a folosit cinele Paiste exclusiv: pana in 1970 Paiste Giant Beat; din 1971a experiementat ca endorser Paiste diverse modele, inclusiv din seria 602 pana cand a ajuns la urmatoarea combinatie folosita pentru restul carierei:

  • 15″ fus 2002 Sound Edge
  • 24″ 2002 Ride
  • 20″ 2002 Medium Crash
  • 18″ 2002 Crash (schimabat cu un 18″ 2002 Medium Crash in 1973)
  • 16″ 2002 Medium Crash
  • 36-38″ Symphonic Gong

Fete de toba

Bonham a folosit numai fete de la Remo. Pentru tobele din lemn a folosit Remo Coated Emperors pentru fetele de bataie si Coated Ambassadors pentru fetele de rezonanta.

In 2005 Ludwig a scos din nou pe piata Green Sparkle Maple si Amber Vistalite:

51U4aZa4NWL

 

Publicat în Hall of fame, John Bonham | Lasă un comentariu

Horacio „El Negro” Hernandez

horacio-hernandez2

Horacio ”El Negro” Hernandez, castigatorul unui premiu Grammy datorita albumului Supernatural din 1999 (Carlos Santana), este considerat printre cei mai talentati tobosari din lume, cu o contributie imensa in muzica in urma numeroaselor colaborari cu nume precum: McCoy Tyner, Michel Camilo, Carlos Santana, Stevie Winwood si multe formatii de muzica latino.

„El Negro” s-a nascut in 1963 in Havana, Cuba. Pasiunea pentru muzica i-a fost insuflata atat de mediul in care a crescut, cat si de familie, care avea conexiuni puternice cu muzica. A capatat porecla „El Negro” inca dinainte de nastere. Porecla era initial data prietenului fratelui sau.

Inca de mic, a dovedit talent si pasiune pentru percutie. A inceput intai sa cante la instrumentele de percutie pe care familia le avea deja, a continuat cu un set de tobe, si pana la urma a inceput sa ia lectii cu Fausto Garcia Rivera(tobosar cubanez care a trait intre anii 1929 – 1982), apoi cu Enrique Pla , percutionistul legendarului grup cubanez „Irakere”, din care au facut parte si Arturo Sandoval si Paquito D’Rivera. Horacio Hernandez si-a inceput studiile la Scoala Nationala de Arte din Havana. Din primii ani de studiu a inceput sa cante si cu saxofonistul Nicolas Reynoso, din a carui formatie face parte si pianistul Gonzalo Rubalcaba.

In scurt timp a fost chemat sa se alature formatiei conduse de catre remarcabilul pianist cubanez Rubalcaba, numita Grupo Proyecto. A ramas in acest grup si timp de 10 ani a participat cu ei la turnee mondiale, in special in SUA si Europa. Experienta acumulata au facut ca Hernandez, impreuna cu un alt tobosar cubanez de calibru, Ignacio Berroa, sa faca si multe inregistrari de studio. Au inregistrat 7 albume in total, care demonstreaza unicitatea stilului lui „El Negro”.

„El Negro” se specializeaza cu usurinta pe jazz-ul american . Admira modul in care jazzul este cantat si primit de public in America, asa incat in 1990 a decis sa mearga in SUA si sa ceara azil politic. Un prieten al tatalui sau, Paquito D’Rivera (celebru saxofonist cubanez), care avea o formatie in New York, l-a incurajat pe tatal lui Horacio sa isi trimita fiul in Statele Unite. Dar lui El Negro i s-a refuzat viza la inceput, punandu-i-se conditia sa aplice din alta tara pentru ea. Asa ca s-a dus in Italia si a aplicat pentru ea din Roma, dar i-a fost refuzata si de aceasta data.

Paquito D’Rivera a cerut ajutor legendei jazzului, Dizzy Gillespie(trompetist). El Negro aproape ca primise viza, dar procesul a fost incetinit de moartea lui Dizzi, El Negro fiind nevoit pana la urma sa ramana in Italia pentru 2 ani si jumatate. In aceasta perioada a continuat sa cante in Italia, mai ales in zona Romei. In 1993, i-a fost in sfarsit permis sa se mute la New York cu conditia sa se conformeze sanctiunilor de calatorie impuse Cubei, astfel incat a fost nevoit sa refuze multe oferte de turnee in America de Sud. A fost totusi un lucru benefic, reusind pe aceasta cale sa lucreze in studio, alaturi de nume mari ale jazzului: Dave Valentin, Paquo Vazquez, Daniel Ponce, Ed Simon si Dizzy Gillespie’s United Nations Orchestra, condusa de Paquito D’Rivera. Mai tarziu, atunci cand restrictiile de calatorie au fost ridicate, Horacio ‘El Negro’ Hernandez a calatorit in America de Sud si a avut colaborari notabile cu Michel Camilo si proiectul lui Kip Hanrahan “Deep Rumba”. A cantat si pe albumul “Supernatural” al lui Carlos Santana, care i-a adus primul premiu Grammy.

In prezent El Negro are o formatie de jazz numita Italuba, unde contribuie ca tobosar si compozitor.

Cea mai cunoscuta metoda de tobe in invatarea si aprofundarea ritmurilor afro-cubaneze (Guaguanco,Mambo, Songo,Mozambique etc) este „Conversations in Clave”.Manualul este un studiu tehnic pentru dezvoltarea coordonarii celor 4 membre in ritmurile enumerate mai sus. Este o abordare detaliata si metodica care urmareste sa dezvolte coordonarea membrelor si vocabularul ritmic. Intelegerea relatiei dintre ritmurile cu optimi si trioleti duc la stapanirea multiplelor si complexelor ritmuri afro-cubaneze. Stilul acesta ritmic are origini cu mult inaintea aparitiei setului de tobe, dar in ziua de astazi este posibil ca un tobosar sa acopere limbajul si gama de sunete din intreaga sectiune de percutie afro-cubaneza. In acest sens este nevoie de indemanare si capacitati de independenta in muzica.Studiind aceasta carte, pe langa ascultatul de muzica, un tobosar isi poate dezvolta si imbunatati multe calitati.

„Traveling Through Time” este unul dintre dvd-urile care nu trebuie sa lipseasca din colectia niciunui tobosar. Avand ca fond muzica de pe CD-ul de debut,dvd-ul ii arata pe 2 dintre cei mai mari tobosari/percutionisti de latino. Giovanni Hidalgo si Horacio Hernandez, alaturi de Raul Rekow prezinta detaliat si conceptele din spatele fiecarei melodii cantate. Tot pe acest DVD Giovanni prezinta diverse tehnici de conga, si explica modul in care aplica pe piese. Dvd-ul contine si demonstratii si solo-uri, galerie foto, filmari behind-the-scenes si multe altele.

Horacio este in prezent membru al Berklee School of Music din Boston, Drummer’s Collective din New York si Percussion Institute of Technology din Los Angeles. Sustine destul de des workshop-uri pentru KOSA International(kosamusic.com). Este cunoscut pentru stil si ritm, bazate pe tehnica „left-foot clave”.

Horacio foloseste urmatorul set-up:
Tobe Pearl Reference

A) 22″x18″ bass drum
B) 10″ rack tom
C) 12″ rack tom
D) 14″ floor tom
E) 16″ floor tom
F) 14″x6 1/2″ snare
G) 10″ secondary snare

Cinele Zildjian

1) 13″ K hi-hats
2) 15″ K Dark Thin crash
3) 8″ K splash
4) 18″ K Dark Medium Thin crash
5) 22″ K ride
6) 10″ Special Recording hi-hats
7) 17″ Dark Thin crash
8) 14″ Oriental China trash

Horacio mai foloseste 5 cowbell-uri avand propria semnatura,tamburina,fete de tobe Evans Genera si bete Zildjian.

https://www.youtube.com/watch?v=wJEp8J5sURM https://www.youtube.com/watch?v=Exp0tVxFkRE
Publicat în Hall of fame, Horacio 'El Negro' Hernandez | Lasă un comentariu

Cum sa scrii partituri cu GuitarPro

Nu stiu cata lume chiar scrie partituri cu Guitar Pro si nici nu stiu cat de greu poate parea, mai ales ca soft-ul acopera mai multe instrumente, insa pana la urma e destul de simplu de folosit. Mai complexe sunt cunostintele muzicale necesare ca sa transcrii un ritm din minte in note. Te ajuta si faptul ca poti sa asculti cum suna ceea ce ai scris. Pe scurt iata pasii care te pun fata in fata cu portativul, notele si ritmurile tale.

1. Roaga-l pe unchiul tau preferat sa iti faca cadou o licenta Guitar Pro.;)

2. Instaleaza si porneste programul

3. Dupa cum spuneam, programul poate fi folosit pentru diverse instrumente. Asa ca pentru inceput trebuie selectate tobele.
Pentru asta, in meniu mergi la:
Track > Add si selecteaza Percussion
sau
[Shift+Ctrl+Ins] si selecteaza Percussion.

4. O sa iti apara o fereastra cu un tabel continand notatiile pe care le poti folosi plasate pe portativ, cat si denumirile pentru diverse tipuri de lovituri.

percutie

5. In plus in fereastra principala ai doua portative.

portativeGP

Tot aici poti configura tempo-ul, titlul, autorul din File -> Score information.

6. Daca cunosti notatiile standard pentru fiecare lovitura e suficient sa dai click pe notele din tabel ca sa le plasezi pe portativul de sus din fereastra principala.
Daca nu cunosti notatiile, atunci trebuie sa identifici in tabel ce lovitura vrei sa folosesti dupa nume. De exemplu pentru premier alegi 38 – Acoustic Snare, si treci codul de cifre (38) pe portativul de jos. Nu conteaza pozitia pe liniile portativului pentru cod, iar nota va aparea automat acolo unde trebuie in portativul de sus.

7. Pentru valori de note: 2, 1, 1/2, 1/4, 1/8, 1/16, 1/32 trebuie sa selectezi una din acestea din shortcut-urile de deasupra portativului.

noteGP

8. Pentru fiecare nota se pot introduce diverse efecte de la meniul Effects.

9. Cand termini partitura, o poti salva ca:

  • PDF: File – Export – PDF
  • imagine: File – Export – BMP
  • midi: File – Export – MIDI
  • fisier GuitarPro: File – Save (il folosesti daca vrei sa editezi ce ai scris ulterior)

Si pe scurt cam asta este toata filozofia. Pentru a rafina partitura va puteti juca cu restul de butoane, dar pasii de mai sus ar trebui sa fie suficienti pentru cateva partituri de inceput. N-ar trebui sa va ia foarte mult si, dupa cum spuneam, mai important este sa cunosti teoria muzicala in sine si sa stii ceea ce ai de scris, pentru ca de invatat cum sa o faci nu e asa complicat.

Publicat în Tehnici si tutoriale | Lasă un comentariu

Ghid de notatii pentru tobe

Muzica pentru tobe este scrisa pe un portativ standard cu 5 linii.

portativ
In functie de plasarea pe portativ si notatie, fiecare nota reprezinta unul dintre instrumentele de percutie.

portativ2
Simbolul 4/4 din stanga se este masura partiturii. Aceasta indica cati timpi sunt intr-o masura. O masura este un interval in care ritmul fundamental al muzicii se repeta, cu toate ca notele nu sunt neaparat aceleasi. In muzica si in notatiile pentru tobe, masurile se separa intre ele prin linii verticale. In figura de mai sus au fost deci 2 masuri. 4/4 indica faptul ca sunt 4 patrimi intr-o masura. Patrimea este relativa la o unitate numita nota intreaga. Aceasta depinde la randul ei de cat de rapid sau lent este cantecul.

Tobe
portativ3

Cinele
portativ4

Publicat în Tehnici si tutoriale | Lasă un comentariu

Tehnici pentru toba mare

Toba mare este una dintre cele mai importante componente dintr-un set de tobe. De aceea, pe langa tehnicile de lovit cu betele este bine sa fie stapanite si tehnicile de lovit toba mare. Indemanarea in loviturile tobei mari poate imbunatati sunetul unei intregi melodii, mai ales ca ea poate fi folosita pentru diverse efecte dinamice care sa faca ritmurile mai interesante.

Calcaiul jos

Exista 2 stiluri principale de cantat la toba mare: cu calcaiul sus si cu calcaiul jos. Calcaiul jos este un stil care iti permite sa simti mai bine pedala. Este folosit de obicei pentru jazz si alte stiluri mai soft. Utilizarea lui poate ajuta la imbunatatirea vitezei si controlului tobei mari.

Iata 2 exemple – primul arata miscarea clasica cu calcaiul jos.

Al doilea este o varianta de lovitura cu calcaiul jos si mai soft.

Calcaiul sus

Al doilea stil este cel avand calcaiul sus. Necesita mai multa energie, de vreme ce trebuie lovit cu intreg piciorul. Este o metoda buna pentru lovituri puternice. Si cu acest stil se poate canta foarte repede, fiind folosit mai ales pentru rock si stilurile mai puternice.

Cum sa controlezi loviturile

Toba mare este tot o toba, la fel ca premierul sau tom-urile. De aceea, si loviturile in toba mare trebuie controlate la fel de bine ca in celelalte tobe. De exemplu poate fi simplu de cantat duble rapide in toba mare.

De la un tempo mai rapid in sus, 90-100 de batai pe minut, nu se mai pot da la rand 2 lovituri identice. Exista pentru asta 3 tehnici.

1. Tehnica cu calcaiul mai sus. Prima lovitura se da pornind de mai sus, iar a doua lovitura aduce calcaiul in starea initiala.

2. Tehnica prin alunecare. Piciorul pleaca de mai jos de pe pedala pentru prima lovitura, iar la a doua aluneca in fata.

3. Tehnica prin rasucire. Prima lovitura este normala, iar la a doua calcaiul se roteste spre stanga,

Publicat în Tehnici si tutoriale | Lasă un comentariu

Materiale pentru cinele

Exista 4 tipuri principale de aliaje folosite la fabricarea cinelelor: bronz, bronz ductil, alama si nichel-argint.

Bronz

Bronzul este materialul traditional folosit pentru cinele. Pentru obtinerea lui se amesteca o parte cositor cu 4 parti cupru. Cu toate ca formula exacta a compozitiei variaza de la un fabricant la altul, aceasta este proportia aproximativa de metale, uneori adaugandu-se si cantitati mici de argint, aur si fosfor.

Bronzul e un aliaj format in 2 faze: cand sunt turnate, cele 2 metale se amesteca, formand pelete de cupru acoperite cu cositor. In acest fel, metalul este mai dur si mai flexibil. Acest lucru influenteaza modul in care materialul reactioneaza la tratamentele ulterioare.

Bronz ductil

In acest tip de bronz cantitatea de cositor nu depaseste 8% din aliaj. Este un aliaj intr-o singura faza, poate fi rulat in fasii plate rece fiind. Este mai putin sensibil decat bronzul atunci cand este folosit la cinele. Cinelele fabricate din acest aliaj sunt destinate mai ales incepatorilor si celor de nivel mediu.

In secolul XX, s-a incercat fabricarea de cinele din bronz ductil de foarte mare calitate, din motive economice in primul rand, dar rezultatele nu au fost la fel de bune ca in formula cu 20% cositor. Astazi, tehnici de fabricare mai bune duc la obtinerea de cinele mai bune, care fac fata bine in muzica zgomotoasa. Unele module obtin un sunet asemanator cu al cinelelor cu 20% cositor in compozitie.

Alama

Alama este destul de ieftina si se foloseste de obicei pentru cinelele destinate incepatorilor. Alama pentru cinele este compusa de obicei din 38% zinc si 62% cupru. Metalul acesta se lucreaza foarte usor si se pot obtine tonuri calde.

Nichel-argint

Nichel-argint, folosit la fabricarea de cinele, este format de obicei dintr-un aliaj cupru-nichel cu un continut de nichel de aproximativ 12%. Cinelele din nichel-argint se adreseaza mai ales incepatorilor.

Foarte putine cinele sunt fabricate din nichel-argint, cu exceptia catorva instrumente de mare calitate, care au si un sunet mai exotic. Nichel-argintul este un material flexibil. Sunetul este deschis, dar ii lipseste sensibilitatea aliajului cu cositor.

Alte aliaje

Unele cinele sunt fabricate din silicon si aliaje de brinz cu aluminiu, dar nu au castigat popularitate.

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Tipuri de cinele

Ride-ul

0052_ridebechen

La cinelele de tip ride se canta ritmuri repetitive. Ajuta la cantatul ritmului de baza. Ride-urile au diverse marimi, cu diametre cuprinse intre 18” si 24”, oferind o gama larga de tonalitati, ca de altfel toate tipurile de cinele. Cand alegi un ride, trebuie evaluate unele aspecte ale sunetelor produse.

 

Continuarea

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Pedale pentru toba mare

Pedalele pentru toba mare sunt un mecanism folosit la cantatul la toba mare cu piciorul. Miscarea piciorului e transferata prin intermediul unui mecanism mai mult sau mai putin complex intr-o miscare controlata a varfului de lovire, care la randul lui loveste suprafata tobei mari. Apoi varful pedalei revine in pozitia initiala. Forta dezvoltata de picior atunci cand loveste nu trebuie subestimata, ea reprezentand o adevarata provocare pentru fabricanti atunci cand vine vorba de constructie si alegerea materialelor.

Fiecare pedala trebuie evaluata din punctul de vedere al usurintei cu care se poate canta, silentiozitate si stabilitate. Exista pedale pentru toba mare simple, cu putine optiuni de reglat, dar exista si altele complicate. Cu cat exista mai multe optiuni, cu atat mai bine, fiind mai usor de ajustat la preferintele personale.

Pedalele bune trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

  • Intregul dispozitiv sa aiba o constructie solida. Economia la materiale se va vedea exact cand ai mai putina nevoie.
  • Arcul pedalei sa aiba mult spatiu pentru ajustare, sa fie usor de blocat si sa fie accesibil.
  • Conexiunea dintre varful pedalei si restul mecanismului sa fie ajustabila radial, i.e., posibilitatea de a pivota usureaza reglajul.
  • Incheieturile si manerele sa fie prinse in legaturi de protectie care sa favorizeze functionarea silentioasa si usurinta la folosire. In plus, legatura sa fie protejata de murdarie si praf.
  • Clema care ataseaza pedala de cercul tobei mari sa fie accesibila – macar surubul de fixare sa nu fie sub pedala. Clema in sine este acoperita cu cauciuc pentru a evita deteriorarea cercului.
  • Pedala sa aiba un profil pentru picior de dimensiuni rezonabile si o margine mica in fata, astfel incat piciorul sa nu alunece de pe pedala.
  • Sa se poata schimba lantul cu o coarda, sau vice versa. Exista diverse pareri in legatura cu care dintre acestea e mai buna, asa ca cel mai bine e sa le incercati pe ambele. Unele modele mai sofisticate au diverse profile care influenteaza acceleratia varfului pedalei.
  • Un avantaj mare sunt opritoarele ajustabile. Ele impiedica toba sa alunece inainte in timp ce canti. Dezavantajul este ca aceste opritori (spurs) pot zgaria podeaua, recomandandu-se amplasarea tobelor pe un covor special.

Pedala simpla

Cea mai simpla pedala e formata dintr-o pedala si un varf de bataie. Pedalele simple pot fi desigur foarte sofisticate in constructie.

pedalasimpla

Pedala simpla este cea clasica. Toate celelalte modele pot fi clasificate ca pedale pentru efecte. Pedala simpla este cel mai folosita in jazz, country sau genuri de rock mai lente. Seturile complete de tobe vin cu o pedala simpla.

Pedala dubla

Doua pedale, doua capete de bataie. Nu demult, pedala dubla era considerata o componenta in plus. Astazi, a ajuns aproape pedala de baza in multe genuri muzicale. Pedalele duble permit ritmuri mai rapide si mai complexe. Au in plus avantajul ca nu iti trebuie o a doua toba mare. Nu numai ca este mai ieftin, dar permite tobosarului sa pozitioneze pedalele mai convenabil. Deoarece se foloseste o singura toba mare, este mai usoara si sincronizarea sunetului pe o singura toba decat pe doua.

pedaladubla

Exista versiune de stanga si de dreapta pentru pedalele duble. Pedala suplimentara este deci fie la stanga, fie la dreapta celei principale. Dreptacii au pedala suplimentara la stanga, iar stangacii o au la dreapta. Pedala suplimentara va fi mereu pe partea fusului.

Ambele unitati ale pedalei sunt conectate de un dispozitiv de articulatie care permite miscari ample numit cardan. Ambele varfuri de bataie sunt pozitionate deasupra pedalei din dreapta (la versiunea pentru dreptaci). Varful de bataie din dreapta este actionat de piciorul drept. Cel de-al doilea varf de bataie e actionat de pedala suplimentara din stanga prin intermediul cardanului. Acest sistem are 2 incheieturi si este telescopic, ceea ce usureaza pozitionarea. Pedala din stanga poate insa sa alunece usor. Este obligatoriu sa se asigura o pozitionare stabila a acestei pedale. Opritoarele (spurs) nu sunt suficiente, fiind necesara si fixarea pedalei de fus folosind o clema sau o placa de baza.

FX si pedala tripla

Pedala FX este o pedala simpla cu doua capete de bataie. Pedala in sine, cea pe care se apasa piciorul, este impartita intre o sectiune pentru calcai si alta pentru varful piciorul. Un cap de bataie e actionat de calcai si celalalt de varful piciorului. Se pot canta ritmuri extrem de complexe cu acest dispozitiv.

pedalafx

Pedala tripla e o combinatie intre FX si o pedala dubla. Partea principala are impartirea carcai/varf, iar cealalta consta intr-o pedala simpla obisnuita. Exista doar 2 capete de bataie, unul dintre ele putand fi actionat in 2 moduri. Pedala tripla este in acest moment cea mai complexa de pe piata si are un potential muzical enorm.

pedalatripla

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Despre bete – materiale si numerotare

Materiale pentru bete

  • Lemn

Peste 90% dintre betele pentru tobe sunt facute din lemn. Calitatea lemnului conteaza foarte mult. Esentele de lemn folosite cel mai frecvent sunt: o specie de nuc, stejar si artar. Tipul de lemn influenteaza sunetul, echilibrul si longevitatea betelor. Ca sa iti dai seama daca un bat este drept, il poti rula pe o suprafata dreapta, tare. Trebuie sa te uiti daca betele sunt la fel: greutate, aspect, sunet.

In zilele noastre, datorita proceselor moderne de fabricatie, se poate presupune ca fabricantii ofera ‘perechi perfecte’.

In legatura cu cea mai portrivita esenta de lemn, nu exista un raspuns anume. Depinde mai ales de preferintele tobosarului si de stilul de muzica cantat. Se folosesc cel mai des, lemnul de nuc, stejar, artar. Se gasesc si bete din lemn de carpen (hornbeam).

  • Lemnul de nuc (Hickory)

nuc

Esentele de nuc dintr-o specie din America sunt cele mai folosite. Densitatea si duritatea sunt aproape la fel de mari ca la stejar. Tipul acesta de lemn absoarbe foarte bine socurile. E bun pentru un cantat mai putin obositor si mai ingaduitor cu incheieturile mainilor. Acest lemn de nuc se caracterizeaza si pentru un bun raport greutate – putere.

  • Lemnul de stejar (Japanese oak, Shira Kashi)

betestejar

Stejarul este cu aproximativ 10% mai greu decat nucul. Este mai dur si deci mai longeviv. Loviturile cu bete din stejar pot fi mai puternice. Un bat din lemn de stejar avand aceeasi greutate cu unul de nuc, va fi mai subtire decat acesta. Stejarul nu se uzeaza de la bataia puternica in cinele si nici nu se rupe la cantatul in rama la fel de usor ca altele.

  • Lemnul de artar (maple)

batartar

Artarul este cu 10% mai usor decat nucul. Astfel, se poate obtine un bat mai gros cu aceeasi greutate ca a altor esente de lemn. Multi tobosari aleg artarul din acest motiv. Betele din artar se folosesc pentru cantatul rapid, usor cat si pentru repetitii. Artarul nu este foarte rezistent.

  • Lemnul de carpen (hornbeam)

batcarpen

Aceasta este o esenta de lemn tare de origine europeana, care depaseste duritatea stejarului european. Cel mai bun termen de comparatie este stejarul japonez (Japanese Shira Kashi).

  • Suprafete

batsuprafete

Betele de tobe pot fi lacuite sau nelacuite. Lacul protejeaza suprafata lemnului. Scopul sau principal este sa mentina nivelul de umiditate (sau mai degraba de uscaciune) constant la nivelul lemnului. Prea multa umiditate ii poate da un aspect ca al cauciucului. Prea putina va duce la ruperea betelor foarte rapid. Exista si niste serii colorate, mai ales albe. Sunt preferate din punct de vedere estetic, in timpul concertelor.

Suprafetele nelacuite sunt utile daca ai o problema cu transpiratia palmelor. De exemplu, intr-un concert lung, betele colorate iti pot scapa din mana. Exista si bete invelite cu un maner din cauciuc. O alta posibilitate este sa infasori batul cu banda adeziva.

  • Metal

batmetal

Lars Ulrich (Metallica) a facut acest material popular. Betele din aluminiu sunt foarte durabile. Procesul de fabricatie poate produce un bat cu toleranta foarte scazuta, adica pot fi facute bete identice. Diferenta e de mai putin de 1%. Capul batului poate fi desurubat si se poate schimba. Sunt disponibile mai multe forme. Aceste bete sunt mai grele, fiind mai populare in muzica Metal. Cantatul pe cinele nu mai e o problema, desi cu cinelele mici, betele din aluminiu trebuie folosite cu grija.

  • Carbon

batcarbon

Fibra de carbon e un material sintetic, cu consistenta asemanatoare nucului. Carbonul se caracterizeaza printr-o durabilitate crescuta in comparatie cu lemnul. Absoarbe transpiratia palmelor si are o rezistenta abraziva foarte mare. Betele din carbon sunt negre, ceea ce le face foarte cautate.

  • Laminate

Betele sunt construite din mai multe straturi, la fel ca si placajul. In cele mai multe cazuri sunt facute din furnir. Straturile individuale sunt facute din mai multe tipuri de lemn si au asadar diverse caracteristici. Rezultatul este un bat cu rebound foarte bun. Sunt o alegere buna pentru rudimente. Betele laminate sunt adesea multicolore in functie de tipurile de lemn folosite pentru straturi.

Numerotarea betelor

Numerotarea betelor de toba e formata dintr-un numar si o litera. Marimi uzuale sunt 2a, 5a, 7a. Nu exista un standard anume la acest sistem. Marimile corespunzatoare variaza de la un fabricant la altul.

Reguli generale:

  • numarul 7 indica un bat mai subtire decat 2.
  • 5b este mai gros decat 5a

numerebete

O impartire in linii mari ar arata asa:

– 7a – potrivit pentru jazz usor
– 5a – potrivit pentru jazz si rock usor
– 5b – potrivit pentru rock in general, repetitii si studiu
– 2a – potrivit pentru rock si pentru repetat materiale mai rapide
– 2b – potrivit pentru hard rock

Intre aceste numere exista o multitudine de modele, iar caracteristicile depind in functie de producator.

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Cordarul

Cordarul este o piesa esentiala care da sunetul special al unei tobe mici. Este format din mai multe fire spiralate, intinse peste fata de rezonanta. Atunci cand premierul este lovit, aceste fire vibreaza si produc sunetul clar caracteristic. Fiecare nota pe toba mica este formata din sunetul produs de lovitura batului pe membrana si de vibratia cordarului pe fata de rezonanta.

cordar1

Tonalitatea premierului este direct influentata de tensiunea din cordar si de materialul din care sunt facute firele.

Numarul de fire

cordar2

Un cordar poate avea intre 8 si 42 de fire. Cele mai frecvent folosite au intre 12 si 24 fire, care sunt atasate de niste rame metalice, care la randul lor se prind de tambur si partea de jos prin sarme sau benzi de plastic. Un cordar subtire permite obtinerea unui sunet mai pur. Unul mai gros faciliteaza un sunet mai ascutit. Folosirea mai multor fire amplifica sunetul, dar poate duce si la inecarea sunetului original de toba. Daca vrei sa schimbi modul in care suna premierul tau, schimbarea cordarului poate fi o solutie.

Tipuri de fire

cordar3

Firele pentru toba mica sunt cel mai frecvent fabricate din sarma spiralata, care creeaza sunetul ascutit. In general se foloseste ca material otelul placat cu crom. In trecut, tobele mici erau fabricate din intestine intinse peste capul tobei. Acest gen de tobe aveau o tonalitate inchisa, fara rezonanta, in comparatie cu premierele cu cordar. Astazi, sunetul poate fi creat si folosind fire din plastic. Se folosesc foarte multe tipuri de materiale si procese pentru cordare, de exemplu: otel, bronz, aliaje placate cu crom sau lacuite. Unii fabricanti au inceput sa foloseasca diverse dimensiuni de fire, corzi de chitara, sarma impletita sau fire incarligate inegal. Sunetul tinde sa fie mai inchis si mai uscat decat pentru cordarul cu fire din otel placat cu crom.

Tensiunea

cordar4

Daca folosesti tensiune scazuta, tonalitatea va fi mai inchisa, si cordarul va vibra mai tare. Se foloseste daca se canta lovituri de tip tremolo (buzz roll) sau daca vrei sa reduci ascutimea sunetului pentru melodiile lente. Cu cat se creste tensiunea in cordar, cu atat tonalitatea va fi mai inalta, ceea ce e util pentru cantatul de rudimente sau de muzica rapida. Exista multe tensiuni intermediare care pot fi explorate pentru a gasi reglarea cea mai buna in fiecare caz. Se practica si ajustarea tensiunii intre cantece, in functie de fiecare dintre acestea.

Tobosarii de la Scottish Pipe Band folosesc o toba mica de mars proiectata special ca sa aiba un mecanism secundar de tobe mici in interiorul tobei, care la randul lor exercita presiune  pe  fata de bataie, producand un sunet extrem de articulat si deschis. Cu toate acestea, majoritatea tobosarilor din ziua de azi cat si cam toate seturile de tobe existente, nu folosesc decat  un singur cordar sub fata de rezonanta. Unii aleg sa scoata cu totul cordarul, pentru un sunet inchis atunci cand canta cu maturicile.

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Materiale pentru toba mica (premier)

Premierul e cea mai importanta parte dintr-un set de tobe. Materialul din care este facut, cat si procesul de manufacturare pot influenta foarte mult sunetul final.

Cu toate ca fabricantii au testat o mare varietate de materiale (inclusiv acril, fibra de sticla si fibra de carbon), majoritatea tobelor mici din ziua de azi sunt facute din lemn sau metal. De vreme ce majoritatea tobelor sunt din lemn, premierul e singurul din set care poate fi din metal. Unele premiere si unele seturi de tobe sunt facute dintr-o combinatie de tipuri de lemn sau au pe exterior un strat dintr-un lemn diferit fata de cel de baza, ales pentru motive estetice. Stratul interior al tobei are influenta decisiva asupra sunetului, fiind urmat de cel intermediar; stratul exterior influenteaza cel mai putin sunetul.

Aveti mai jos o trecere in revista a celor mai folosite materiale pentru premier, impreuna cu caracteristicile de sunet ale fiecaruia.

Artarul (Maple)

artarUna dintre cele mai populare esente de lemn folosite pentru carcasa tobelor mici de mare calitate este artarul.
Artarul e cunoscut pentru tonul cald si pentru accentuarea frecventelor joase, cat si pentru distributia echilibrata a frecventelor inalte si medii. Sunetul e clar si sustine o gama larga de acordare.

 

Mesteacanul (Birch)

mesteacanMesteacanul e un lemn dens si durabil. In comparatie cu artarul, tonalitatile obtinute au o proiectie buna si sunt mai deschise si mai agresive. Intensificarea sunetelor joase si inalte da un bun echilibru intre tonuri.

 

 

 

Fagul (Beech)

fagFagul e la fel de dur ca mesteacanul, dar asprimea mai mare a texturii ii da posibilitatea unei game mai mari de frecvente joase. Fagul confera premierelor o tonalitate plina, similara cu a artarului. Daca te intereseaza duritatea mesteacanului, dar si un sunet ca al artarului, fagul e o alternativa buna.

 

 

Stejarul (Oak)

stejarStejarul e un lemn foarte puternic, cu durabilitate si proiectie mare. E o alternativa buna pentru materiale mai comune, oferind un sunet prezent care are suficient “low end” sa pastreze rotunjimea lui.

 

 

 

Mahonul (Mahogany)

mahonPentru mai mult de 50 de ani, mahonul a fost materialul standard pentru tobe. In zilele noastre, este considerat scump si este deci mai putin folosit. Frecventele joase puternice realizeaza tonalitati bogate si calde, potrivite pentru muzica mai veche. Frecventele medii sunt intensificate si dau putere suplimentara.

 

Plopul (Poplar)

plopPlopul e un copac care creste repede. Lemnul de plop are rezistenta medie in ceea ce priveste tobele. E un lemn mai moale ce a fost folosit pentru tobe mult timp. E deseori folosit pe post de material intermediar intre straturile interior si exterior, care sunt din lemn mai scump si mai estetic. Are un sunet similar cu esentele mai scumpe cum ar fi mesteacanul sau mahonul.

 

Teiul (Lime, Basswood)

teiTeiul e un alt copac cu lemn de esenta moale, care creste foarte repede. Multi tobosari considera ca teiul are un sunet asemanator cu al esentelor de lemn mai scumpe, cum ar fi artarul sau mahonul. Adesea este ales pentru straturile interior si mijlociu, pentru ca este ieftin si sunetul e bun.

 

 

Otel (Steel)

otelCaracteristica cea mai notabila a tobelor din otel este tonalitatea deschisa, sustinerea indelungata a sunetului, cat si sunetul puternic al loviturii pe rama. Daca ai de cantat mult pe rama sau ai nevoie de un premier care sa se auda peste o muzica zgomotoasa, poti incerca o toba mica din otel. Pentru acest motiv, tobosarii de raggae si rock prefera tobele premier din otel. Tot ele apar de multe ori in seturile de tobe pentru incepatori datorita pretului mic.

Alama (Brass)

alamaAlama ofera sunetul metalic asociat cu tobele din metal, dar si tonalitate calda, cu lovituri clare si bine definite pe rama, care se aud si peste muzica zgomotoasa.

 

 

 

 

Aluminiu (Aluminium)

aluminiuAluminiul ofera un sunet patrunzator vioi, dar si putin uscat, cu o sustinere mai slaba decat otelul sau alama.

 

 

 

 

 

Cupru (Copper)

cupruTobele mici din cupru sunt alese des pentru orchestratie, pentru ca au tonalitati calde si inchise, cu frecvente mai joase decat cele din alama si otel.

 

 

 

 

Bronz (Bronze)

bronzCu toate ca este folosit mai ales la fabricarea cinelelor, bronzul devine din ce in ce mai popular pentru tobele mici, datorita tonurilor calde si inchise, cat si mai estompate in comparatie cu tobele din alama si otel.

 

 

 

Materiale si constructie

In general, tobele mici din lemn ofera sunete mai calde, in vreme ce acelea din metal au tonuri mai ascutite, zgomotoase, desi uneori exista si exceptii. In vreme ce materialul din care e facuta carcasa premierului influenteaza mult tonalitatea, pe de alta parte si grosimea carcasei, adancimea, diametrul, unghiul marginilor, tipul de cerc al tobei si metoda de constructie conteaza si ele foarte mult.

Carcasele mai subtiri au un sunet mai bogat si adanc si cu tonuri mai calde decat tobele cu pereti mai grosi. De aceea tom-urile au in general peretii subtiri. Carcasele cu perete gros tind sa proiecteze sunetul mai mult si sunt mai zgomotoase. Pentru raggae, poti alege tobele cu perete gros. Pentru jazz, o toba cu perete subtire poate fi mai buna. Cele din metal sunt de obicei mai subtiri decat cele din lemn, pe de-o parte pentru ca materialul e mai puternic, cat si pentru ca tobele din metal cu pereti grosi sunt foarte grele.

Adancimea unui premier ii influenteaza sunetul. Cele mai adanci sunt mai zgomotoase, si de aceea tobele mici de fanfara sunt in unele cazuri de marimea unui cazan. Daca ai nevoie de volum, o toba mare si adanca va fi raspunsul. Cu toate acestea, utilizarea microfoanelor in timp ce canti face sa nu mai fie nevoie de tobe premier mari. Un premier de adancime mica canta mai precis, dar nu face fata unui ritm foarte intens.

Diametrul premierului ii afecteaza inaltimea sunetului. Tobele premier cu diametru de 14” sunt cele mai populare. Cele mai mici au sunete mai inalte si sunt mai putin zgomotoase. Daca ai de cantat melodii zgomotoase, membrana tobei va fi mai dura, mai intinsa. Pe tobele cu diametru mai mic de 13” e mai complicat de cantat lovituri pe rama.

Daca te decizi pentru o toba mica din lemn sau pentru una din metal este pana la urma o problema de gusturi. E chiar o idee buna sa ai mai multe tobe premier, eventual din diferite materiale si de diverse marimi in functie de tipul de muzica cantat. Tobosarii care canta foarte intens au chiar un premier de rezerva la concerte.

 

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Cum se alege premierul

In principiu, nu exista tobe de tip premier nepotrivite, ci doar unele care nu se potrivesc cu stilul cantat. De exemplu, o toba mica de fanfara n-ar fi buna pentru jazz. Asadar, problema se pune cand se face legatura intre tipul premierului folosit si stilul de muzica.
premier1Necesitatile pot dicta o alegere mai putin obisnuita. Uneori te poate ajuta o toba cu posibilitati duble, care poate sustine si ritmurile de fanfara cat si pe cele obisnuite.

premier2Daca trebuie sa canti intr-o formatie sau o orchestra, se prefera tobele mici din lemn, desi se pot folosi si cele metalice care produc sunete inchise (de exemplu din cupru). Tobele metalice nu au tonalitatea calda data de lemn si nu se potrivesc cu stilurile cantate in orchestre.

premier3Deci, daca trebuie sa iti alegi o toba de tip premier, mai intai gandeste-te la ce fel de muzica o vei folosi si cum trebuie sa sune. Daca ar trebui sa canti tare, atunci o toba mica din metal proiecteaza sunetele bine. Daca stilul muzical ales e jazz-ul, atunci mai bine alegi un premier din lemn, care nu amplifica foarte tare volumul loviturilor, dar le da o tonalitate calda. Pentru Metal in genul celui din anii ’80, iti recomandam o toba mica cu adancime 8” pentru o tonalitate mai bogata care era caracteristic acestui stil. Daca vei canta in cluburi, concerte si inregistrari, microfoanele o sa compenseze nevoia unei tobe zgomotoase, asa ca iti poti alege premierul doar in functie de cum ai vrea sa sune.

Alta intrebare pe care trebuie sa ti-o pui este daca vei folosi toba mica pentru un singur stil de muzica sau pentru mai multe. Daca trebuie sa acoperi stiluri multiple, cel mai potrivit ar fi un premier cu adancimea standard (5” – 6.5”), in locul unuia prea putin sau prea adanc. Pe de alta parte, daca stilul tau e ska sau reggae music, cu un “piccolo” cu diametrul 13” poti obtine sunete mai inalte. Tobe premier mai mici, 10” – 12”, sunt denumite si tobe “popcorn” pentru ca emit un sunet anume, deschis si scurt. Se folosesc cel mai des in rockul modern. Dar pana la urma tu esti cel care alege.

O alta varianta este sa ai o toba mica secundara pentru o paleta de sunete mai completa. Daca ai un premier metalic, gandeste-te sa iti mai iei unul din lemn. Daca ai deja unul din lemn, poti sa iti mai iei o toba metalica cu diametrul mai mic. Multi tobosari au un premier metalic de acest gen in stanga fusului si il folosesc pentru  R ’n’ B si hip hop. Ce mai poti face este sa detensionezi cordarul pentru varierea tonalitatilor.

 

 

 

 

 

 

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Tobele si terapia prin muzica

Sindromul Tourette poate fi considerat ca si Parkinson o tulburare motorie ce presupune mai multe lucruri. E impulsiv, productiv, spre deosebire de Parkinson. Uneori productivitatea se limiteaza mai mult sau mai putin la producerea de ticuri simple sau repetitive, miscari fixe. La unii pacienti poate lua o forma complexa, incredibila, care se remarca prin imitatie, glume, animatie, inventii si asocieri neasteptate si uneori suprarealiste.

muzicofilia

Cand o persoana cu sindromul Tourette devine muzician profesionist pot aparea interactiuni extraordinare si creative. Ray G. era fascinat de jazz si la sfarsit de saptamana canta ca baterist intr-o formatie. Era remarcat pentru solourile bruste, haotice care incepeau de multe ori dintr-un tic convulsiv care insa putea declansa o cascada de ritm rapid,inventiv si complex.

Jazzul sau rockul, care au ritmuri intense si lasa frau liber improvizatiei, sunt cele mai atractive genuri pentru persoanele talentate care sufera de sindromul Tourette.

David Aldridge,baterist de jazz profesionist, a explorat subiectul in autobiografia lui:
„De la 6 ani am inceput sa bat toba pe ritmul masinilor, urmand ritmul, curgand cu el pana cand mi se revarsa in urechi. Ritmul si sindromul Tourette au ramas strans legate din ziua cand mi-am dat seama ca batand darabana pe masa imi puteam masca spasmele muschilor mainii piciorului si gatului. Prin noul subterfugiu am reusit chiar sa-mi canalizez energia necontrolata intr-un curs ordonat.”
Aldridge se folosea adesea de muzica, atat ca sa-si mascheze ticurile cat si ca sa le canalizeze energia pozitiva.

Atractiile,bucuriile si beneficiile terapeutice ale percutiei si ale cercurilor de percutie sunt bine-cunoscute in comunitatea Tourette. Am luat parte recent la un cerc de percutie la New York, organizat de Matt Giordano, un baterist talentat cu sindromul Tourette in forma severa .Cand nu se concentreaza si nu se implica in nimic, Matt e stapanit de ticuri incontinuu – de fapt toti cei prezenti acolo pareau sa aiba ticuri, fiecare pe ritmul lui. Observam adevarate eruptii de ticuri, contagiuni ce se propagau printre cei peste 30 de participanti – dar o data ce au inceput sa cante sub conducerea lui Matt, toate ticurile au disparut in cateva secunde. S-au sincronizat dintr-odata, au format un grup, cantand absorbiti de moment, purtati de ritm. Energia, exuberanta motorie, vioiciunea si inventivitatea tipice sindromului Tourette erau exploatate creativ si exprimate prin muzica. Aici muzica avea un dublu efect: mai intai reconfigura activitatea cerebrala si le oferea calm si concentrare celor care erau de multe ori distrasi sau jenati de ticuri si impulsuri continue, apoi crea o legatura muzicala si sociala cu ceilalti, astfel incat ceea ce incepuse ca un amestec de indivizi izolati, multi dintre ei suferinzi sau timizi, a devenit aproape instantaneu un grup solid cu un singur scop – o adevarata orchestra de percutie sub bagheta lui Matt.

Oliver Sacks – Muzicofilia
Povestiri despre muzica si creier

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Protejati-va urechile!

Nivelul sunetului este masurat in decibeli. Zgomotul produs de o convorbire normala se situeaza intre limitele de 30 si 60 decibeli. Nivelul de 20-30 decibeli este inofensiv pentru organismul uman, acesta este fondul sonic normal. Limita sunetului este 80 decibeli. Sunetele de 130 decibeli provoaca senzatia de durere, iar cele de 140 – 150 decibeli sunt insuportabile si duc la pierdera auzului, indiferent de durata expunerii. (In secolele trecute exista termenul de moarte sub clopot.)

Zgomotul unei lovituri de premier cu rama sanatos ajunge la circa 126 decibeli adica la fel de tare ca un pickamer.Mai multe masuratori au indicat ca un nivel de zgomot NORMAL in timpul unei repetitii (tobe,chitara electrica,bas,voce) se situeaza intre 100-110 decibeli. Un fond sonor de 90 decibeli poate duce la pierderea auzului daca expunerea este mai mare de 8 ore/zi.

O pereche de casti de protectie poate reduce nivelul zgomotului cu 15-37 decibeli ceea ce inseamna ca teoretic e ok sa stati 8 ore repetand/studiind. Practic castile/antifoanele pot avea o marja de eroare de +/- 5 decibeli astfel incat 4 ore/zi sunt suficiente petru exersatul la tobe sau repetitii.Daca incercati sa va puneti vata in urechi trebuie sa stiti ca ea reduce zgomotul cu 7 decibeli ceea ce e ok pentru 90 minute de studiu/repetitii la un volum mai mic.

Timpii de expunere mentionati mai sus NU garanteaza pierderea auzului dar pot duce la ea la fel cum poti auzi excelent dupa 20 de ani de expunere la zgomot fara nici un fel de problema. Printre efectele negative ale zgomotului datorita expunerii la sunete puternice o sa enumar hipoacuzia, hiperacuzia si tinitusul(acufene).

Trauma sonora defineste hipoacuzia(scaderea auzului) sau hiperacuzia determinata de expunerea la zgomot. Hiperacuzia este o senzatie subiectiva care consta in perceperea exagerata a zgomotelor in urechi. Trauma sonora poate fi indusa atat de o unica expunere la un zgomot foarte intens, cat si de expunerea repetata si prelungita la zgomote mai putin intense. Scaderea treptata a auzului dupa o expunere cronica la zgomot este mult mai frecventa decat cea cu debut acut, aparuta ca urmare a expunerii la un zgomot foarte intens si de scurta durata. Aparitia traumei sonore prin afectarea celulelor senzoriale ciliate ale organului Corti de la nivelul urechii interne este influentata de doi factori: caracteristicile fizice ale sunetului si susceptibilitatea individuala.

Tinitusul sau acufenele reprezinta tiuit in ureche.Tuturor ni s-a intamplat sa ajungem acasa dupa un concert zgomotos si cand ne bagam in pat sa ne tiuie urechile. In cazul tinitusului, tiuitul este continuu si nu se opreste. Niciodata. Plus ca nu exista tratament pentru nici un exemplu din categoria traumei sonore.

De aceea se recomanda folosirea antifoanelor atat cand studiati cat si cand sunteti la repetitie. De asemenea se recomanda a se repeta la un nivel normal. De foarte multe ori trupele prefera sa isi dea volumul instrumentelor la maxim in timpul repetitiilor pentu a acoperi tobele ajungandu-se la o galagie generala din care nimeni nu mai intelege nimic.

Tipuri de antifoane existente:
1. Antifoane din burete poliuretanic
dopuri Desi nu sunt destinate muzicienilor, isi fac treaba fara probleme, sunt cele mai accesibile ca pret (intre 1-5 lei) si se gasesc in majoritatea farmaciilor de la noi. Avantajul folosirii lor este ca reduc destul de mult nivelul zgomotelor (25-35 decibeli). Dezavantajele lor ar fi ca reduc volumul pe toate frecventele si uneori nu intra perfect in ureche.

 

2. Antifoane cu filtre(lamele)
cu filtru Aceste antifoane au niste lamele moi pentru adaptarea optima in canalul auditiv in functie de nivelul decibelilor. Sunt mai scumpe decat cele din burete poliuretanic (6-15 lei) si reduc volumul cu 25 decibeli in special pe frecventele inalte ale premierului, cinelelor si ale chitarei electrice, ceea ce este mai mult decat ok. Avantajul lor este ca vin intr-o cutiuta cu clema de prindere pentru pastrarea lor in conditii de igiena maxima si nu trebuie schimbate decat la 2 luni.

3. Castile antifon
castiSunt la fel cu cele folosite de muncitori in constructie. Se pun si se scot usor si de cele mai multe ori ofera o excelenta protectie. Reduc volumul cu 25 – 37 decibeli, sunt practice si sunt o varianta foarte buna pentru studiu si pentru repetitie. Ca si pret sunt mai scumpe, intre 10 si 100 lei, insa nu prea arati cool daca te duci cu ele la cantare. Se gasesc de obicei la magazinele de bricolaj.

4. Antifoanele custom
customPractic sunt cea mai buna varianta existenta dar si cea mai costisitoare(150-230 euro).Facute dintr-un silicon fin sunt dotate cu un filtru special care iti reduc volumul pe toate frecventele astfel incat vei auzi la fel numai ca un pic mai incet. Partea intresanta este ca iti sunt facute chiar pe forma urechii trebuind sa mergi la un cabinet O.R.L. pentru a ti se lua mulaj. Reduc volumul cu pana la 25 decibeli.
Pretul relativ mare al antifoanelor de acest gen face ca ele sa fie destinate in general muzicienilor profesionisti.

In concluzie, daca esti tobosar ar trebui sa te gandesti serios sa iti cumperi antifoane si sa te obisnuiesti cu ideea de a le purta.

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu

Drum Tips

1.Asculta „toate” stilurile de muzica. Iti va mari creativitatea la tobe si va fi mai usor sa abordezi aceste stiluri daca vei avea nevoie sa le canti cu formatia ta.

2. Incalzirea de dinaintea spectacolelor sau repetitiilor. E un aspect foarte subestimat. Trebuie sa petreci 20 – 30 de minute incalzindu-te cu exercitii de baza si pentru loviturile cu bete. Le poti exersa ascultand muzica pe Ipod sau MP3  player. Este motivant si vei fi in largul tau cand vine momentul sa canti.

3. Lovituri simple si duble. Exercitiile elementare pentru tobe se bazeaza pe lovituri simple si duble. Daca inveti sa le canti pe acestea curat, egal si corect, restul va fi mai simplu. E valabil si pentru cei care canta intr-o formatie rock.

4. Studiaza si un instrument melodic (nu doar tobe), astfel incat armonia, structura acordurilor si teoria muzicala in general iti vor deveni mai clare. Apoi te vei putea implica mai mult in compunerea de cantece pentru formatia ta. Si in plus poti sa scrii mai eficient partiturile pentru tobe.

5. Filmeaza-te in timp ce bati la tobe. Vei fi uimit cate poti observa si corecta. Incepand cu mimica fetei pana la pozitionarea tobelor.

6.Tobosarii pot fi adesea criticati pentru fluctuatii in tempo cat si pentru altele. Multi alti muzicieni nici macar nu au exersat vreodata cu un metronom, dar pot fi primii care sa il pomeneasca. Discuta cu colegii tai de trupa in legatura cu contributia lor la mentinerea ritmului.

7.Incearca s exersezi la tobe pentru 20 de minute in loc de 2 ore. E un truc psihologic care chiar functioneaza! Dupa 20 de minute, vei vrea sa exersezi mai mult. Te ajuta sa fi nerabdator sa exersezi la tobe, in loc sa consideri asta doar ceva ce trebuie facut.

8.Diplomatia este totul! Daca nu esti de acord cu colegii tai despre ceva, incearca sa iti pastrezi calmul si sa abordezi problema intr-un mod rabdator, gandindu-te de 2 ori inainte de a vorbi. Nu inchide usi spunand vorbe grele, pentru ca intr-o zi s-ar putea sa ai nevoie de ei.

9.Protejeaza-ti urechile! Este foarte important. Cei mai multi muzicieni nu fac asta. Iti poti cumpara un set de dopuri pentru urechi pentru repetitii. Tobele sunt foarte zgomotoase si expunerea indelungata poate deteriora auzul.

10.Dupa o lectie de tobe, du-te acasa si exerseaza ce ai invata la sedinta respectiva. Altfel esti predispus sa uiti. Lectiile trebuie luate in serios. De vreme ce dai bani pe ele, fii atent, ba chiar ia notite daca e necesar, organizeaza-le, inregistreaza-le sau orice altceva pentru maximizarea rezultatului.

11. Incepatorii vor intotdeauna sa invete ritmuri sofisticate imediat. Dar trebuie sa te tarasti inainte de a merge. E nevoie de timp pentru invatarea elementelor de baza foarte bine, iar apoi se pot invata si ritmuri mai complexe.

12.Ergonomica: Aspectul fizic in timp ce canti (postura, cum lovesti) influenteaza rezultatul mai mult decat am crede. Daca iti echilibrezi corpul si il mentii in centrul tobelor, te poti misca relaxat si liber, fara energie pierduta.

13.Ca sa te asiguri ca iti cumperi o pereche de bete drepte, ruleaza-le pe o suprafata plana.

Publicat în Diverse | Lasă un comentariu